|
1. |
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. |
|
2. |
Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. |
|
3. |
Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor", |
|
4. |
Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. |
|
5. |
Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. |
|
6. |
Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. |
|
7. |
Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. |
|
8. |
Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. |
|
9. |
Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. |
|
10. |
Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; |
|
11. |
Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; |
|
12. |
Că trece viaţa noastră şi ne vom duce. |
|
13. |
Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine? |
|
14. |
Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. |
|
15. |
Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi! |
|
16. |
Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. |
|
17. |
Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. |
|
18. |
Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. |
|
19. |
Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează. |