1. |
Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale. |
2. |
Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început. |
3. |
Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit. |
4. |
Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău. |
5. |
Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne; |
6. |
Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra. |
7. |
Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat. |
8. |
Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău. |
9. |
Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ". |
10. |
Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte. |
11. |
Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit? |
12. |
Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârşit? |
13. |
Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului. |
14. |
Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă; |
15. |
Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului. |
16. |
Tu ai deschis izvoare şi pâraie; Tu ai secat râurile Itanului. |
17. |
A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele. |
18. |
Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit. |
19. |
Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău. |
20. |
Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi până în sfârşit. |
21. |
Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pământului de locuinţele fărădelegilor. |
22. |
Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul şă laude numele Tău. |
23. |
Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte. |
24. |
Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine. |