|
1. |
Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis: |
|
2. |
"Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune? |
|
3. |
Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri! |
|
4. |
Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. |
|
5. |
Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? |
|
6. |
În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, |
|
7. |
Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau? |
|
8. |
Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii, |
|
9. |
Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece, |
|
10. |
Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare |
|
11. |
Şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale? |
|
12. |
Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei, |
|
13. |
Ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ? |
|
14. |
În revărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi ia culori ca de veşmânt. |
|
15. |
Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt. |
|
16. |
Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei? |
|
17. |
Ţi s-au arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai văzut? |
|
18. |
Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea? |
|
19. |
Care drum duce la palatul luminii şi care este locul întunericului, |
|
20. |
Ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă? |
|
21. |
Tu ştii bine, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale e foarte mare. |
|
22. |
Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, |
|
23. |
Pe care le ţin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie şi de război? |
|
24. |
Unde se risipesc aburii şi se răspândeşte pe pământ vântul de la răsărit? |
|
25. |
Cine a săpat albie puhoaielor cerului şi cine a croit drum bubuitului tunetului, |
|
26. |
Ca să plouă pe un pământ nelocuit şi pe o pustietate unde nu se află fiinţă omenească |
|
27. |
Şi să adape ţinuturile sterpe şi uscate şi să scoată pajişte de iarbă din întinderea pleşuvă? |
|
28. |
Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă? |
|
29. |
Din sânul cui a ieşit gheaţa? Şi cine este cel ce naşte promoroaca din cer? |
|
30. |
Apele se încheagă şi se întăresc ca piatra şi fala mării se face sloi! |
|
31. |
Poţi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile Orionului? |
|
32. |
Poţi tu să scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui? |
|
33. |
Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele? |
|
34. |
Poţi tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor? |
|
35. |
Eşti tu în stare să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi spună: Iată-ne? |
|
36. |
Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului? |
|
37. |
Cine poate să ţină cu destoinicie socoteala norilor şi să verse pe pământ burdufurile cerului, |
|
38. |
Ca să se adune pulberea şi să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă? |
|
39. |
Tu eşti cel ce aduci pradă leoaicei şi potoleşti foamea puilor de leu, |
|
40. |
Când s-au ascuns în vizuini sau stau şi pândesc ascunşi în hăţişuri? |
|
41. |
Cine are grijă de mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, şi zboară încoace şi încolo după hrană? |