1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

Capitolul 30

1.	Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri decât mine şi pe ai căror părinţi îi preţuiam prea puţin, ca să-i pun alături cu câinii turmelor mele.
2.	Ce aş fi făcut cu puterea braţelor lor, odată ce vlaga lor se dusese toată?
3.	Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mânţcau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era câmpia pustie şi jalnică.
4.	Ei culegeau ierburi de prin mărăcini şi pâinea lor era rădăcina de ienupăr.
5.	Erau goniţi din mijlocul oamenilor şi după ei lumea urla ca după nişte hoţi.
6.	Drept aceea, au ajuns să se aciueze pe marginea şuvoaielor, prin găurile pământului şi prin văgăunile stâncilor.
7.	Zbiară prin hăţişuri, stau grămadă pe sub scaieţi.
8.	Neam de oameni ticăloşi, neam de oameni fără nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din ţară!
9.	şi astăzi, iată că sunt cântecul lor, am ajuns basmul lor.
10.	Le e groază de mine, s-au depărtat de mine şi pentru obrazul meu n-au făcut economie cu scuipatul lor!
11.	Cel ce şi-a deznodat ştreangul robiei mă asupreşte şi tot aşa cel ce şi-a scos zăbalele din gură.
12.	În dreapta mea se ridică martori potrivnici mie, în cursa lor au prins picioarele mele şi şi-au croit drumuri împotrivă-mi.
13.	Au dărâmat poteca mea, cu gând ca să mă piardă, ei se suie încoace şi nimeni nu le este stavilă.
14.	Ca printr-o spărtură largă, ei dau iureş şi în dărâmături se tăvălesc.
15.	Mulţimea spaimelor s-a întors asupra mea, slava mea au gonit-o ca vântul şi izbăvirea mea a trecut ca un nor.
16.	Şi acum sufletul meu se topeşte în mine, zile de amărăciune mă cuprind.
17.	Noaptea oasele mele sunt ca sfredelite şi nervii mei nu ştiu de odihnă.
18.	Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină şi mă strânge de gât ca gulerul cămăşii.
19.	Mi-a dat brânci în noroi şi am ajuns să fiu la fel cu praful şi cu cenuşa.
20.	Strig către Tine şi nu-mi răspunzi, stau în picioare şi Tu nu mă vezi.
21.	Tu Te-ai făcut asupritorul meu şi cu toată puterea braţului Tău mă prigoneşti.
22.	Tu mă ridici deasupra vântului şi mă pui pe el călare şi apoi mă nimiceşti cu iureşul furtunii.
23.	Ştiu foarte bine că Tu mă duci spre moarte şi la locul de întâlnire al tuturor muritorilor.
24.	Totuşi împotriva sărmanului nu ridicam mâna mea, când striga către mine, în nenorocirea lui.
25.	N-am plâns oare şi eu împreună cu cel care-şi ducea viaţa greu? Sufletul meu n-avea milă de cel sărman?
26.	Mă aşteptam la fericire şi iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit întunericul.
27.	Măruntaiele mele au fiert în clocote fără încetare; zile de jale grea mi-au sosit înainte.
28.	Am umblat înnegrit la faţă, dar nu de soare; m-am ridicat în adunare şi am strigat.
29.	Am ajuns frate cu şacalii, am ajuns tovarăş cu struţii.
30.	Pielea s-a făcut pe mine neagră şi oasele mele sunt arse de friguri.
31.	Astfel harfa mea a ajuns instrument tânguirii şi flautul meu glasul bocitoarelor.