|
1. |
Atunci Iov a vorbit încă o dată şi a zis: |
|
2. |
"Ascultaţi cu luare-aminte cuvântul meu şi aici să se oprească mângâierile voastre. |
|
3. |
Îngăduiţi-mi să vorbesc şi eu, şi după ce voi vorbi, atunci poţi să-ţi baţi joc. |
|
4. |
Oare plângerea mea se înalţă împotriva unui om? Şi atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârşite? |
|
5. |
Uitaţi-vă la mine şi miraţi-vă foarte şi puneţi mâna la gură. |
|
6. |
Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza şi toată carnea de pe mine tremură. |
|
7. |
Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în putere? |
|
8. |
Urmaşii lor se ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. |
|
9. |
Casele lor stau nevătămate, fără teamă şi varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor. |
|
10. |
Taurii sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor fată şi nu leapădă. |
|
11. |
Copiii lor zburdă ca oile şi odraslele lor dănţuiesc împrejur. |
|
12. |
Ei cântă din tobă şi din harfă şi se desfată la sunetele flautului. |
|
13. |
Îşi isprăvesc zilele în fericire şi coboară cu pace în împărăţia morţii. |
|
14. |
Şi tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: "În lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaştem căile Tale! |
|
15. |
Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim Lui şi ce folos vom avea să-I înălţăm rugăciuni?" |
|
16. |
N-ai zice, oare, că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna departe de Dumnezeu? |
|
17. |
De câte ori se stinge candela nelegiuiţilor şi nenorocirea dă năvală peste ei? De câte ori Dumnezeu nimiceşte cu mânia Sa pe cei răufăcători, |
|
18. |
Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului şi ca pleava pe care o răsuceşte vârtejul? |
|
19. |
Dumnezeu, vei zice, păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii lui. Dar să-l pedepsească pe el însuşi, ca să se înveţe. |
|
20. |
Să-şi vadă cu ochii nenorocirea şi să se adape din mânia Celui Atotputernic! |
|
21. |
Fiindcă ce-i mai pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a fost retezat? |
|
22. |
Dar nu cumva Îi vom da noi învăţătură lui Dumnezeu, Lui care stă şi judecă pe cei de sus? |
|
23. |
Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire şi de pace, |
|
24. |
Când găleţile îi sunt pline de lapte şi oasele pe care le suge, pline cu măduvă. |
|
25. |
Altul moare, cu sufletul copleşit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire. |
|
26. |
Şi unul şi altul se culcă în ţărână şi viermii îi cotropesc. |
|
27. |
Ştiu prea bine gândurile voastre şi socotinţele pe care vi le făuriţi în privinţa mea. |
|
28. |
Voi ziceţi în mintea voastră: Unde este casa asupritorului şi unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii? |
|
29. |
N-aţi întrebat oare pe cei ce trec pe drum şi n-aţi recunoscut dreptatea spuselor lor? |
|
30. |
Anume cum că în ziua nenorocirii cel rău este cruţat şi că în ceasul mâniei el scapă? |
|
31. |
Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui şi cine-i întoarce cu aceeaşi măsură faptele pe care le-a făcut? |
|
32. |
Iar când este dus la locul de odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de strajă. |
|
33. |
Bulgării pământului îi sunt uşori; în convoi pe urma lui înaintează toată lumea, şi înaintea lui o mulţime nenumărată. |
|
34. |
Atunci ce sunt deşartele mângâieri pe care mi le daţi? Din toate cuvintele voastre nu rămâne decât înşelăciune". |