|
1. |
Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele şi ia aminte la toate cuvintele mele. |
|
2. |
Iată că am deschis gura mea şi limba mea grăieşte. |
|
3. |
Inima mea va scoate la iveală cuvinte de învăţătură, buzele mele se vor rosti cu limpezime, |
|
4. |
Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieţii mele. |
|
5. |
Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina înaintea mea, fii tare! |
|
6. |
Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine şi eu ca şi tine am fost frământat din lut, |
|
7. |
De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta. |
|
8. |
Tu ai spus în auzul meu şi eu am auzit rostul vorbelor tale spunând aşa: |
|
9. |
"Eu sunt curat şi fără nici o vină, eu sunt fără prihană şi n-am nici o greşeală; |
|
10. |
Dar iată că Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea şi mă socoteşte ca un vrăjmaş al Lui. |
|
11. |
El pune picioarele mele în butuci şi pândeşte toţi paşii mei!" |
|
12. |
Dar aici îţi voi răspunde că tu n-ai dreptate, fiindcă Dumnezeu este mai mare decât omul. |
|
13. |
De ce grăieşti împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face? |
|
14. |
Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte. |
|
15. |
Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. |
|
16. |
Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. |
|
17. |
Ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie |
|
18. |
Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; |
|
19. |
De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. |
|
20. |
Pofta lui este dezgustată de mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele mai bune bucate. |
|
21. |
Carnea după el se prăpădeşte şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele. |
|
22. |
Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie şi viaţa lui spre împărăţia morţilor. |
|
23. |
Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei, |
|
24. |
Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: "Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!" |
|
25. |
Atunci trupul lui înfloreşte ca în tinereţe şi el vine înapoi la zilele de la începutul vieţii sale. |
|
26. |
El se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi arată bunătatea Sa şi-i îngăduie să vadă faţa Sa cu mare bucurie şi astfel îi dă omului iertarea Sa. |
|
27. |
Atunci omul priveşte peste semenii săi şi zice: "Păcătuisem şi călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele. |
|
28. |
Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morţii şi ochii mei văd încă lumina". |
|
29. |
Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul, |
|
30. |
Ca să-i scoată sufletul din pieire şi ca să-l lumineze cu lumina celor vii. |
|
31. |
Ia aminte Iov, ascultă-mă pe mine, taci şi eu voi vorbi! |
|
32. |
Dacă ai ceva de spus dă-mi răspuns, vorbeşte, căci dorinţa mea este să-ţi dau dreptate. |
|
33. |
Iar dacă nu, ascultă la mine: ţine-ţi gura şi te voi învăţa care este înţelepciunea". |