1. |
Atunci Ţofar, din Naamah, a luat cuvântul şi a vorbit: |
2. |
"Cel ce înşiră atâtea vorbe să nu primească nici un răspuns şi tocmai vorbăreţul să aibă dreptate? |
3. |
Toate câte le-ai spus îi vor face pe oameni să tacă şi vei râde de ei, fără ca nimeni să te înfrunte? |
4. |
Fiindcă tu zici: Credinţa mea este curată şi în ochii Tăi n-am nici o vină. |
5. |
Dar cine va face pe Dumnezeu să vorbească, să Îşi deschidă buzele spre tine, |
6. |
Şi să-ţi destăinuiască tainele înţelepciunii? (căci ele sunt cu anevoie de înţeles); atunci de-abia vei şti că Dumnezeu îţi cere socoteală de greşeala ta. |
7. |
Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic? |
8. |
Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu? |
9. |
Măsura ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea. |
10. |
Dacă trece cu vederea, dacă ţine ascuns, dacă dă pe faţă, cine poate să-L oprească? |
11. |
El cunoaşte pe cei ce trăiesc din înşelăciune, El vede nedreptatea şi o ţine în seamă; |
12. |
Astfel deci un om fără minte câştigă înţelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare. |
13. |
Cât despre tine, dacă inima ta e credincioasă şi dacă întinzi mâinile către El, |
14. |
Şi depărtezi de mâna ta fărădelegea ei şi nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale, |
15. |
Atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic şi fără frică. |
16. |
Fiindcă vei uita necazul tău de azi şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au trecut. |
17. |
Şi viaţa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori. |
18. |
Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simţi ocrotit şi te vei culca fără grijă. |
19. |
Te vei întinde fără ca să te strâmtoreze nimeni şi mulţi vor răsfăţa obrazul tău. |
20. |
Dar ochii nelegiuiţilor tânjesc şi loc de scăpare nu au, iar nădejdea este când îşi vor da sufletul". |