|
1. |
Şi din pricina aceasta inima mea se zbuciumă şi se zbate din locul ei. |
|
2. |
Ascultaţi bubuitul glasului Său Şi tunetul care iese din gura Sa. |
|
3. |
Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său şi fulgerul Său ajunge până la marginile pământului. |
|
4. |
În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună. |
|
5. |
Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem să le pricepem. |
|
6. |
El porunceşte zăpezii: "Cazi pe pământ ", şi ploilor îmbelşugate: "Stăruiţi cu putere!" |
|
7. |
Pe fiecare om El pune a Sa pecetie, pentru ca toţi oamenii să recunoască puterea Lui. |
|
8. |
Fiarele sălbatice se dau înapoi în culcuşurile lor şi rămân ascunse în vizuinile lor. |
|
9. |
Vijelia vine de la miazăzi şi frigul vine de la miazănoapte. |
|
10. |
La suflarea lui Dumnezeu se încheagă ghiaţa şi întinderea apelor se face sloi. |
|
11. |
El umple norii cu apă şi din întunecimea furtunii sloboade fulgerele. |
|
12. |
Iar norii, învârtindu-se în cercuri, aleargă după planurile Sale, astfel că îndeplinesc tot ce le porunceşte, în lungul şi în latul lumii Sale pământeşti. |
|
13. |
Şi Domnul îi trimite: aici ca o bătaie pentru pământ, dincolo ca o milostivire a voinţei Sale. |
|
14. |
Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului şi te uită la minunile lui Dumnezeu! |
|
15. |
Înţelegi tu cum cârmuieşte Dumnezeu norii Săi şi în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ? |
|
16. |
Înţelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui ştiinţă este desăvârşită? |
|
17. |
Tu, care te aprinzi în veşmintele tale, când pământul se odihneşte sub vântul arzător din miazăzi, |
|
18. |
Poţi să întinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglindă turnată din metal? |
|
19. |
Spune-mi şi mie ce vom putea să grăim cu El? Ce vorbă vom începe noi cu El, astfel întunecaţi la minte precum suntem? |
|
20. |
Acum, când eu vorbesc, cine-I dă de veste ce zic eu? Când a vorbit cineva ceva, El o ştie fiindcă I-a Spus altul? |
|
21. |
Oamenii nu pot să privească prealuminosul soare, care străluceşte pe cer, acum după ce vântul a împrăştiat norii. |
|
22. |
Acum lumină biruitoare se revarsă din norii de la miazănoapte şi măreţia Domnului robeşte şi cutremură inima. |
|
23. |
Pe Cel Atotputernic nu putem să-L ajungem cu priceperea noastră. El este atotînalt în putere şi bogat în judecată şi nu calcă niciodată dreptatea în picioare. |
|
24. |
Pentru aceea oamenii se tem de El şi I se închină; El însă nu-şi pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine înţelepţi". |