|
1. |
Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis: |
|
2. |
"Când vei ajunge odată la capătul unor astfel de vorbe? Vino-ţi în fire şi apoi vom vorbi. |
|
3. |
Pentru ce suntem socotiţi ca nişte dobitoace? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute? |
|
4. |
Nu cumva pentru tine care te sfâşii în mânia ta, o să ajungă pământul să se pustiiască şi stâncile să se mute din locul lor? |
|
5. |
Fireşte, lumina nelegiuitului se stinge şi flacăra focului lui nu mai străluceşte. |
|
6. |
Lumina se întunecă în cortul lui şi candela de deasupra lui se isprăveşte. |
|
7. |
Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte. |
|
8. |
El dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de sfori. |
|
9. |
Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el. |
|
10. |
Cursa care trebuia să-l prindă este ascunsă în pământ şi prinzătoarea stă în poteca lui; |
|
11. |
Spaimele dau peste el din toate părţile şi se ţin de el pas cu pas. |
|
12. |
Lângă bunătăţile lui el moare de foame şi nenorocirea lui stă gata lângă el. |
|
13. |
Boala muşcă din trupul lui. Primul născut al morţii roade mădularele lui. |
|
14. |
Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară şi târât înaintea groaznicului împărat. |
|
15. |
Nimeni din ai lui nu mai sălăşluieşte în cortul lui, care nu mai este al lui. Pe locuinţa lui plouă cu pucioasă. |
|
16. |
Rădăcinile lui se usucă în pământ, iar ramurile lui se veştejesc în aer. |
|
17. |
Pomenirea lui se şterge de pe pământ şi în toată lumea numele i-a pierit. |
|
18. |
De la lumină i-au dat brânci în întuneric şi de pretutindeni e scos afară. |
|
19. |
Nu lasă nici urmaşi, nici sămânţă în poporul său şi nimeni nu mai trăieşte după el prin locurile prin care a locuit. |
|
20. |
Cei din apus s-au mirat foarte de soarta lui şi cei din răsărit au simţit fiori în ei. |
|
21. |
Aceasta rămâne din sălaşurile celui nelegiuit şi iată locul celui ce n-a cunoscut pe Dumnezeu". |