|
1. |
Elihu a mers mai departe şi a grăit: |
|
2. |
"Aşteaptă o clipă şi vei învăţa şi altele, căci sunt încă temeiuri şi cuvinte de partea lui Dumnezeu. |
|
3. |
Voi porni cu ştiinţa mea de departe şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. |
|
4. |
Căci cu adevărat ceea ce-ţi spun eu nu este minciună şi cal ce stă lângă tine este unul desăvârşit în cunoştinţă. |
|
5. |
Fireşte, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălţimea înţelepciunii Sale. |
|
6. |
El nu lasă pe nelegiuit să propăşească şi celor nenorociţi le face dreptate. |
|
7. |
El nu despoaie pe cei drepţi de dreptatea lor, iar cu împăraţii la fel: îi pune în jeţuri împărăteşti şi-i aşază să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie. |
|
8. |
Şi atunci iată-i ferecaţi cu lanţuri şi iată-i prinşi cu funiile mâhnirii. |
|
9. |
După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o şi nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit. |
|
10. |
Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte şi le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor; |
|
11. |
Dacă dau ascultare şi vin la supunere, ei îşi isprăvesc zilele lor în fericire şi anii lor în desfătări; |
|
12. |
Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morţii şi se sting nepricepuţi şi orbi. |
|
13. |
Nelegiuiţii se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puşi în lanţuri. |
|
14. |
Unii ca aceştia se sting de tineri şi viaţa lor se veştejeşte în floare. |
|
15. |
Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui şi prin suferinţă Dumnezeu îi dă învăţătură. |
|
16. |
Tot aşa şi pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereală şi unde masa ta va fi încărcată cu mâncări grase şi alese. |
|
17. |
Dacă tu ai fost pedepsit cu străşnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptăţii; |
|
18. |
Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui şi mulţimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept. |
|
19. |
Era oare să pună Dumnezeu vreun preţ pe bogăţiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pământeşti. |
|
20. |
Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor. |
|
21. |
Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinţei. |
|
22. |
Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să înveţe ca El? |
|
23. |
Cine I-a dat învăţătură cum să se poarte? Şi cine poate să-I spună: "Aceasta ai făcut-o rău?" |
|
24. |
Adu-ţi aminte şi preamăreşte opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii; |
|
25. |
Orice om o priveşte, măcar că o îmbrăţişează cu ochiul, numai de departe. |
|
26. |
Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înţelegem şi numărul anilor Săi nu se poate socoti. |
|
27. |
El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi şi dă ploaia. |
|
28. |
Iar norii o trec prin sita lor şi o varsă picături peste mulţimile omeneşti. |
|
29. |
Cine poate să priceapă cum se desfăşoară norii şi cum bubuie tunetul în cortul lui? |
|
30. |
Iată că El a rostogolit aburii Săi şi a acoperit adâncimile mării. |
|
31. |
Prin el Domnul hrăneşte popoarele şi le dă belşug de mâncare. |
|
32. |
El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile şi-l trimite să lovească la ţintă. |
|
33. |
El dă din vreme de veste ciobanului şi oilor, care simt din aer apropierea vijeliei. |