|
1. |
Dar Iov iarăşi a vorbit şi a zis: |
|
2. |
"Şi de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire şi totuşi mâna mea de-abia înăbuşe suspinele mele. |
|
3. |
O, dacă aş şti unde să-L găsesc! Dacă aş putea să ajung la palatul Lui! |
|
4. |
Atunci aş dezvălui înaintea Lui pricina mea şi aş umple gura mea cu învinuiri. |
|
5. |
Aş şti atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde şi aş înţelege rostul spuselor Lui. |
|
6. |
Şi-ar dezlănţui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta şi m-ar asculta. |
|
7. |
El ar lua aminte la omul drept care vorbeşte în fala Lui şi astfel aş fi iertat pe vecie de Judecătorul meu. |
|
8. |
Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc! |
|
9. |
L-am căutat spre miazănoapte şi n-am dat de El, m-am întors către miazăzi şi nici aici nu L-am văzut! |
|
10. |
Dar El cunoaşte şi umbletul meu şi starea mea pe loc şi dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieşi din cuptor curat ca aurul. |
|
11. |
M-am ţinut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui şi nu m-am abătut din ea. |
|
12. |
De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ţinut ascunse cuvintele gurii Sale. |
|
13. |
Dar hotărârea Lui este luată şi cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va şi face. |
|
14. |
Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa şi alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său. |
|
15. |
Iată pentru ce sunt înspăimântat în faţa Lui. Mă gândesc şi mi-e teamă de El. |
|
16. |
Dumnezeu a slăbit inima mea şi Cel Atotputernic m-a îngrozit. |
|
17. |
Şi n-am tăcut din pricina întunericului şi din pricina nopţii care a învăluit faţa mea. |