|
1. |
Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostăşească şi zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaş? |
|
2. |
El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea năimitului care-şi aşteaptă simbria. |
|
3. |
Astfel şi eu am avut parte de luni de durere, şi mi-au fost date nopţi de suferinţă. |
|
4. |
Dacă mă culc, zic: Când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: Când va veni seara? Şi sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfinţit. |
|
5. |
Trupul meu e plin de păduchi şi de solzi de murdărie; pielea mea crapă şi se zbârceşte. |
|
6. |
Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica şi s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat. |
|
7. |
Adu-ţi aminte, Doamne, că viaţa mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea. |
|
8. |
Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi. |
|
9. |
Negura se risipeşte, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi. |
|
10. |
Nu se mai înapoiază în casa sa şi locuinţa sa nu-l mai cunoaşte. |
|
11. |
Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu şi mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele. |
|
12. |
Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca să pui să mă păzească? |
|
13. |
Când gândesc: Patul meu mă va odihni, culcuşul meu îmi va alina durerile, |
|
14. |
Atunci Tu mă spăimântezi cu vise şi mă îngrozeşti cu năluciri. |
|
15. |
Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine ştreangul, mai bine moartea decât aceste chinuri. |
|
16. |
Mă isprăvesc, nu voi trăi în veac; lasă-mă, căci zilele mele sunt o suflare. |
|
17. |
Ce este omul, ca să-ţi baţi capul cu el şi ca să-i dai luarea Ta aminte? |
|
18. |
De ce îl cercetezi în fiecare dimineaţă şi de ce îl urmăreşti în orice clipă? |
|
19. |
Când vei înceta să mă priveşti? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit saliva? |
|
20. |
Dacă am greşit, ce ţi-am făcut ţie, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de ce ţi-am ajuns povară? |
|
21. |
De ce nu îngădui greşeala mea şi nu laşi să treacă fărădelegea mea? Degrabă mă voi culca în ţărână; mă vei căuta, dar nu mă vei mai găsi". |