|
1. |
Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui şi a zis: |
|
2. |
"Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a împovărat sufletul meu! |
|
3. |
Câtă vreme duhul meu va fi întreg în mine şi suflarea lui Dumnezeu în pieptul meu, |
|
4. |
Buzele mele nu vor rosti nici un neadevăr şi limba mea nu va grăi nici o minciună! |
|
5. |
Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăţia mea. |
|
6. |
Ţin cu tărie la dreptatea mea şi nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se ruşinează de zilele pe care le-am trăit. |
|
7. |
Duşmanul meu să aibă partea nelegiuitului şi cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează nedreptatea! |
|
8. |
Care este nădejdea unui înrăit, când el se roagă şi îşi ridică sufletul către Dumnezeu? |
|
9. |
Aude oare Dumnezeu strigarea lui, când dă peste el vreo nenorocire? |
|
10. |
Este oare Cel Atotputernic desfătarea lui? Cheamă el în toată vremea numele lui Dumnezeu? |
|
11. |
Voiesc să vă învăţ căile lui Dumnezeu şi ceea ce este în gândul Celui Atotputernic nu vreau să vă ascund. |
|
12. |
Şi dacă voi toţi aţi dovedit-o (ca şi mine), atunci pentru ce vorbiţi în zadar? |
|
13. |
Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău şi moştenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic. |
|
14. |
Dacă fiii săi sunt numeroşi, sunt pentru tăişul sabiei şi odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature: |
|
15. |
Câţi mai scapă dintre ai lui vor muri de ciumă şi văduvele lor nu-i vor jeli. |
|
16. |
Dacă adună bani mulţi ca nisipul şi grămădeşte veşminte multe ca noroiul, |
|
17. |
Poate să le grămădească, dar cu ele se va îmbrăca un om fără prihană şi de toţi banii lui va avea parte unul cu inima curată. |
|
18. |
Casa pe care şi-a zidit-o este casa unei molii şi ca o colibă pe care şi-o face un pândar. |
|
19. |
Se culcă bogat, dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii şi nu mai este. |
|
20. |
Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare; în puterea nopţii, un vârtej l-a smuls. |
|
21. |
Vântul de la răsărit l-a spulberat şi se duce; din locul de unde era îl spulberă. |
|
22. |
Dumnezeu îl împovărează fără milă şi înaintea mâinii care îl pedepseşte el caută să fugă. |
|
23. |
Oamenii bat din mâini la priveliştea aceasta şi cu fluierături îl alungă de peste tot. |