|
1. |
După aceea, Iov a deschis gura sa şi a blestemat ziua în care s-a născut. |
|
2. |
Şi Iov a vorbit şi a zis: |
|
3. |
"Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit! |
|
4. |
Ziua aceea să se facă întuneric şi Domnului din cer să nu-I pese de ea şi lumina să n-o mai lumineze. |
|
5. |
Bezna şi umbra morţii s-o cotropească, norii s-o învăluiască şi toate negurile s-o înspăimânte! |
|
6. |
Întunericul să cuprindă noaptea aceea şi să nu mai fie pusă în zilele anului şi în socoteala lunilor să nu mai intre! |
|
7. |
Pustie să rămână noaptea aceea şi nici o bucurie să nu pătrundă în ea! |
|
8. |
Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce ştiu să descânte Leviatanul. |
|
9. |
Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aştepte lumina şi nimic să nu vină şi să nu mai vadă genele aurorei, |
|
10. |
Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit şi n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei. |
|
11. |
De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Şi nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei? |
|
12. |
De ce m-au primit cei doi genunchi şi de ce cei doi sâni mi-au dat să sug? |
|
13. |
Căci acum aş sta culcat şi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni, |
|
14. |
Cu împăraţii şi cu dregătorii pământului, care şi-au zidit morminte în singurătate, |
|
15. |
Sau cu domnitorii care umplu de aur şi de argint casele lor. |
|
16. |
Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată şi ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina? |
|
17. |
Acolo cei nelegiuiţi se astâmpără şi cei împovăraţi se odihnesc. |
|
18. |
Acolo cei ce poartă lanţuri ajung la liman de pace şi nu mai aud glasul paznicului. |
|
19. |
Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul a scăpat de stăpânul său. |
|
20. |
Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu sufletul amărât; |
|
21. |
Celor ce aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară; |
|
22. |
Celor ce se bucură cu bucurie mare şi sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt; |
|
23. |
Celui care nu ştie încotro să meargă şi pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de jur-împrejur? |
|
24. |
Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele mele curg ca apa. |
|
25. |
De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte. |
|
26. |
N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă stăpâneşte". |