|
1. |
Şi Domnul a vorbit mai departe cu Iov şi i-a zis: |
|
2. |
Cel ce s-a apucat la ceartă cu Cel Atotputernic se va da oare bătut? Cel ce judecă pe Dumnezeu va răspunde ceva? |
|
3. |
Şi Iov a răspuns Domnului zicând: |
|
4. |
"Dacă am fost uşuratic, ce răspuns să-ţi mai dau? Voi pune mâna mea pe gura mea. |
|
5. |
Am vorbit o dată, dar încă o dată nu voi mai vorbi; de două ori şi nu voi lua-o iar de la început". |
|
6. |
Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii şi a zis: |
|
7. |
"Încinge-ţi coapsele ca un viteaz şi te voi întreba şi Îmi vei da lămuriri. |
|
8. |
Poţi tu cu adevărat să găseşti cusur judecăţii Mele? Şi Mă vei osândi pe Mine, ca să-ţi faci dreptate? |
|
9. |
Este braţul tău ca braţul lui Dumnezeu? Şi glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui? |
|
10. |
Atunci împodobeşte-te cu măreţie şi cu semeţie, îmbracă-te cu strălucire şi cu cinste! |
|
11. |
Revarsă puhoaiele mâniei tale şi doboară cu o privire pe cel trufaş! |
|
12. |
Vezi de toţi semeţii şi smereşte-i şi calcă în picioare, fără zăbavă, pe toţi cei răi! |
|
13. |
Ascunde-i pe toţi grămadă, în pământ, şi îi înmormântează. |
|
14. |
Şi atunci Eu Însumi te voi preamări, pentru toate câte ai izbândit cu dreapta ta. |
|
15. |
Ia priveşte acum înaintea ta, hipopotamul; şi el ca şi tine este făptura Mea; el paşte iarbă ca boul. |
|
16. |
Vezi ce putere are în coapsele lui şi ce tărie are în muşchii de pe pântece. |
|
17. |
Coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri. |
|
18. |
Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier. |
|
19. |
El este fruntea făpturilor lui Dumnezeu şi făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace. |
|
20. |
Munţii îi dau hrană şi toate fiarele sălbatice sunt îngrozite când îl văd. |
|
21. |
El se culcă sub florile de lotus, în ocolul trestiilor şi al bălţii. |
|
22. |
Frunzele de lotus îi fac umbră şi sălciile bălţii îl împrejmuiesc. |
|
23. |
Dacă fluviul vine mare, fără de veste, el nu se sinchiseşte; el stă liniştit pe loc, chiar când ar fi ca Iordanul să-i urce năvalnic până la gură. |
|
24. |
Cine poate să-l privească? Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ? |