|
1. |
Atunci Iov a răspuns şi a zis: |
|
2. |
"Cu adevărat numai voi sunteţi înţelepţi şi înţelepciunea va muri o dată cu voi. |
|
3. |
Dar şi eu am minte ca voi şi nu sunt mai prejos decât voi şi cine nu cunoaşte lucrurile pe care mi le-aţi spus? |
|
4. |
Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu şi căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs. |
|
5. |
Să dispreţuim nenorocirea (gândesc cei fericiţi); încă o lovitură celor ce se poticnesc. |
|
6. |
Foarte liniştite stau şi sunt corturile jefuitorilor şi cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu. |
|
7. |
Dar ia întreabă dobitoacele şi te vor învăţa, şi păsările cerului, şi te vor lămuri; |
|
8. |
Sau vorbeşte cu pământul, şi-ţi va da învăţătură şi peştii mării îţi vor istorisi cu de-amănuntul. |
|
9. |
Cine nu cunoaşte din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri? |
|
10. |
În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri. |
|
11. |
Urechea nu deosebeşte ea cuvintele tot aşa, precum cerul gurii deosebeşte mâncarea? |
|
12. |
Oare nu la bătrâni sălăşluieşte înţelepciunea şi priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată? |
|
13. |
La Dumnezeu se află înţelepciunea şi puterea; sfatul şi pătrunderea sunt ale Lui. |
|
14. |
Ceea ce dărâmă El, nimeni nu mai zideşte la loc şi pe cine-l închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă. |
|
15. |
Dacă opreşte apele pe loc, ele scad şi pier; dacă le dă drumul, ele răstoarnă lumea; |
|
16. |
Tăria şi înţelepciunea sunt la El. El este stăpân şi peste rătăcit şi peste cel ce-l face să rătăcească. |
|
17. |
El goneşte pe sfetnici în picioarele goale şi pe judecători îi aruncă pradă nebuniei. |
|
18. |
El destramă puterea împăraţilor şi pune cingătoare de frânghie în jurul coapselor lor. |
|
19. |
El goneşte pe preoţi în picioarele goale şi dă peste cap pe cei puternici. |
|
20. |
El taie vorba celor meşteri la cuvânt şi ia mintea celor bătrâni. |
|
21. |
El face de ocară pe cei mari şi slăbeşte încingătoarea celor voinici. |
|
22. |
El scoate din întuneric lucrurile ascunse şi aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră. |
|
23. |
El sporeşte neamurile şi apoi le pierde, El le lasă să se întindă şi apoi le strâmtorează. |
|
24. |
El scoate din minţi pe căpeteniile popoarelor şi îi lasă să rătăcească în singurătăţi fără cărări. |
|
25. |
Acolo ei orbecăiesc în întuneric, fără nici o lumină, căci Dumnezeu îi lasă să se împleticească aidoma celui ce s-a îmbătat. |