|
1. |
Argintul are zăcămintele lui de obârşie şi aurul are locul lui de unde-l scoţi şi-l lămureşti. |
|
2. |
Din pământ scoatem fierul şi din stânca topită scoatem arama. |
|
3. |
Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră şi în beznă. |
|
4. |
Un popor străin a săpat cărări pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra şi departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii şi se clatină încoace şi în colo. |
|
5. |
Şi deasupra este pământul din care iese pâinea, dar pe dedesubt este răvăşit ca de foc. |
|
6. |
Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur, |
|
7. |
Cărări pe care nu le-a cunoscut pasărea de pradă şi pe care ochiul vulturului nu şi le-a însemnat. |
|
8. |
Fiarele sălbatice nu le-au călcat niciodată, niciodată leul nu s-a strecurat pe aici. |
|
9. |
Dar omul a ajuns cu mâna lui la aceste stânci de cremene şi munţii i-a răsturnat din temelie. |
|
10. |
El a săpat şanţuri în stânci şi nimic de preţ nu scapă privirii lui. |
|
11. |
El a răscolit izvoarele apelor şi tot ce era în adâncime a scos afară la lumină. |
|
12. |
Dar înţelepciunea de unde izvorăşte ea şi care este locul de obârşie al priceperii? |
|
13. |
Pământeanul nu cunoaşte calea către ea, căci ea nu se găseşte pe meleagurile celor vii. |
|
14. |
Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu! Şi marea a spus la fel: Ea nu este la mine! |
|
15. |
Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur şi argintul nu-l cântăreşti ca s-o plăteşti. |
|
16. |
Ea nu poate să fie preţuită nici cu aurul Ofirului, nici cu preţioasa cornalină, nici cu pietre de safir! |
|
17. |
Cu ea alături nu pot să stea nici aurul, nici cristalul şi cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea. |
|
18. |
Despre mărgean şi despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înţelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor. |
|
19. |
Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea şi cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată! |
|
20. |
Şi această înţelepciune de unde vine ea şi care este sălaşul priceperii? |
|
21. |
Ea a fost ascunsă de ochii oricărei făpturi vii; ea a fost tăinuită şi de pasărea cerului. |
|
22. |
Adâncul şi moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea. |
|
23. |
Dumnezeu îi cunoaşte drumul şi numai El este Cel ce ştie locuinţa ei. |
|
24. |
Când El privea până la marginile pământului şi îmbrăţişa cu ochii tot ce se află sub ceruri, |
|
25. |
Ca să dea vântului cumpănă şi să chibzuiască legea apelor, |
|
26. |
Când El statornicea ploilor un făgaş şi o cale bubuitului tunetului, |
|
27. |
Atunci El a văzut înţelepciunea şi a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea. |
|
28. |
După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înţelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă priceperea". |