|
1. |
Şi s-a sculat proorocul Ilie ca focul şi cuvântul lui ca făclia ardea. |
|
2. |
El a adus peste ei foamete şi cu râvna sa i-a împuţinat. |
|
3. |
Cu cuvântul Domnului a oprit cerul şi de trei ori a pogorât foc. |
|
4. |
Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Şi cine este asemenea ţie, ca să se laude? |
|
5. |
Cel care ai înviat pe mort din morţi şi din locaşul morţilor cu cuvântul Celui Preaînalt. |
|
6. |
Cel care ai răsturnat regi în pierzare şi pe cei măreţi de pe scaunul lor. |
|
7. |
Cel care ai auzit în Sinai mustrare şi în Horeb judecăţile răzbunării. |
|
8. |
Cel care ai uns regi spre răsplătire şi prooroci următori după tine. |
|
9. |
Cel care te-ai înălţat prin vifor de foc şi cu car de cai de flacără. |
|
10. |
Cel care eşti, precum este scris, hotărât pentru vremuri viitoare, ca să potoleşti mânia mai înainte de mânie, să întorci inima tatălui către fiu şi să aşezi seminţiile lui Iacov. |
|
11. |
Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii. |
|
12. |
Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. |
|
13. |
în zilele sale nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus. |
|
14. |
Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui şi întru adormire a proorocit trupul lui. |
|
15. |
Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui. |
|
16. |
Cu toate acestea nu s-a pocăit poporul şi n-a încetat de la păcate, până ce a fost scos din ţara sa şi s-a risipit în tot pământul. |
|
17. |
Şi a rămas popor puţin şi domn din casa lui David. |
|
18. |
Unii dintre ei au făcut ce este plăcut; iar unii au înmulţit păcatele. |
|
19. |
Iezechia a întărit cetatea sa şi a adus în mijlocul ei apă. |
|
20. |
A săpat cu fier piatra cea colţurată şi a zidit izvoare de apă. |
|
21. |
În zilele lui s-a suit Sanherib şi a trimis pe Rabşache şi a ridicat mâna sa asupra Sionului şi s-a semeţit cu trufia sa, |
|
22. |
Atunci au tremurat inimile şi mâinile lor şi s-au chinuit, ca acele care nasc şi au chemat pe Domnul cel Milostiv, întinzând mâinile lor către El. |
|
23. |
Şi Cel Sfânt din cer degrabă i-a auzit şi i-a izbăvit prin mâna lui Isaia. |
|
24. |
A lovit tabăra Asirienilor ţi i-a omorât pe ei îngerul Lui, |
|
25. |
Pentru că Iezechia a făcut ce era plăcut Domnului şi s-a întărit în căile lui David, tatăl său, pe care le-a poruncit în vedenia sa Isaia proorocul cel mare şi credincios. |
|
26. |
În zilele lui s-a întors soarele şi a înmulţit regelui viaţa. |
|
27. |
Cu duh mare a văzut cele de pe urmă şi a mângâiat pe cei care plângeau în Sion. |
|
28. |
Până în veci s-au arătat cele ce vor să fie şi cele ascunse mai înainte de a veni ele. |