|
1. |
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să
mă cerți.
|
|
2. |
Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna
Ta.
|
|
3. |
Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este
pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
|
|
4. |
Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au
peste mine.
|
|
6. |
Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă
umblam.
|
|
7. |
Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul
meu.
|
|
8. |
Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii
mele.
|
|
9. |
Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la
Tine nu s-a ascuns.
|
|
10. |
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor
mei și aceasta nu este cu mine.
|
|
11. |
Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au
șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
|
|
12. |
Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele
mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.
|
|
13. |
Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura
sa.
|
|
14. |
Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.
|
|
15. |
Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul
meu,
|
|
16. |
Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când
s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit.
|
|
17. |
Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.
|
|
18. |
Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul
meu;
|
|
19. |
Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și
s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
|
|
20. |
Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
|
|
21. |
Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
|
|
22. |
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
|