|
1. |
Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
|
|
2. |
Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor,
|
|
3. |
Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
|
|
4. |
Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
|
|
5. |
O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
|
|
6. |
Atunci nu mă voi rușina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
|
|
7. |
Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăț judecățile dreptății
Tale.
|
|
8. |
Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârșit.
|
|
9. |
Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor
Tale.
|
|
10. |
Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile
Tale.
|
|
11. |
În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greșesc ție.
|
|
12. |
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
|
|
13. |
Cu buzele am rostit toate judecățile gurii Tale.
|
|
14. |
În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăția.
|
|
15. |
La poruncile Tale voi cugeta și voi cunoaște căile Tale.
|
|
16. |
La îndreptările Tale voi cugeta și nu voi uita cuvintele Tale.
|
|
17. |
Răsplătește robului Tău! Voi trăi și voi păzi poruncile Tale.
|
|
18. |
Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din legea Ta.
|
|
19. |
Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
|
|
20. |
Aprins e sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea.
|
|
21. |
Certat-ai pe cai mândri; blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile
Tale.
|
|
22. |
Ia de la mine ocara și defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
|
|
23. |
Pentru că au șezut căpeteniile și pe mine mă cleveteau, iar robul
Tău cugeta la îndreptările Tale.
|
|
24. |
Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul
meu.
|
|
25. |
Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
|
|
26. |
Vestit-am căile mele și m-ai auzit; învață-mă îndreptările Tale.
|
|
27. |
Fă să înțeleg calea îndreptărilor Tale și voi cugeta la minunile
Tale.
|
|
28. |
Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întărește-mă întru cuvintele
Tale.
|
|
29. |
Depărtează de la mine calea nedreptății și cu legea Ta mă miluiește.
|
|
30. |
Calea adevărului am ales și judecățile Tale nu le-am uitat.
|
|
31. |
Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă rușinezi.
|
|
32. |
Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
|
|
33. |
Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale și o voi păzi pururea.
|
|
34. |
Înțelepțește-mă și voi căuta legea Ta și o voi păzi cu toată inima
mea.
|
|
35. |
Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
|
|
36. |
Pleacă inima mea la mărturiile Tale și nu la lăcomie.
|
|
37. |
Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază-mă.
|
|
38. |
Împlinește robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se
tem de Tine.
|
|
39. |
Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecățile Tale sunt bune.
|
|
40. |
Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
|
|
41. |
Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul
Tău,
|
|
42. |
Și voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în
cuvintele Tale.
|
|
43. |
Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârșit,
că întru judecățile Tale am nădăjduit,
|
|
44. |
Și voi păzi legea Ta pururea, în veac și în veacul veacului.
|
|
45. |
Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
|
|
46. |
Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraților, și nu m-am
rușinat.
|
|
47. |
Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
|
|
48. |
Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit
și am cugetat la îndreptările Tale.
|
|
49. |
Adu-Ți aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai
dat nădejde.
|
|
50. |
Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
|
|
51. |
Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu
m-am abătut.
|
|
52. |
Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale cele din veac, Doamne, și
m-am mângâiat.
|
|
53. |
Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea
Ta.
|
|
54. |
Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
|
|
55. |
Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, și am păzit legea Ta.
|
|
56. |
Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
|
|
57. |
Partea mea ești, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
|
|
58. |
Rugatu-m-am feței Tale, din toată inima mea, miluiește-mă după
cuvântul Tău.
|
|
59. |
Cugetat-am la căile Tale și am întors picioarele mele la mărturiile
Tale.
|
|
60. |
Gata am fost și nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
|
|
61. |
Funiile păcătoșilor s-au înfășurat împrejurul meu, dar legea Ta
n-am uitat.
|
|
62. |
La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile
dreptății Tale.
|
|
63. |
Părtaș sunt cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc poruncile Tale.
|
|
64. |
De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învață.
|
|
65. |
Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
|
|
66. |
Învață-mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile
Tale am crezut.
|
|
67. |
Mai înainte de a fi umilit, am greșit; pentru aceasta cuvântul
Tău am păzit.
|
|
68. |
Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta, învață-mă îndreptările
Tale.
|
|
69. |
Înmulțitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată
inima mea voi cerceta poruncile Tale.
|
|
70. |
Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
|
|
71. |
Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăț îndreptările Tale.
|
|
72. |
Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori
de aur și argint.
|
|
73. |
Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța
poruncile Tale.
|
|
74. |
Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele
Tale am nădăjduit.
|
|
75. |
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr
m-ai smerit.
|
|
76. |
Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către
robul Tău.
|
|
77. |
Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că legea Ta cugetarea
mea este.
|
|
78. |
Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptățit; iar
eu voi cugeta la poruncile Tale.
|
|
79. |
Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc
mărturiile Tale.
|
|
80. |
Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu
mă rușinez.
|
|
81. |
Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
|
|
82. |
Sfârșitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei
mângâia?"
|
|
83. |
Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am
uitat.
|
|
84. |
Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
|
|
85. |
Spusu-mi-au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca legea
Ta, Doamne.
|
|
86. |
Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
|
|
87. |
Puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ, dar eu n-am părăsit
poruncile Tale.
|
|
88. |
După mila Ta viază-mă și voi păzi mărturiile gurii mele.
|
|
89. |
În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
|
|
90. |
În neam și în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne.
|
|
91. |
După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ție.
|
|
92. |
De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit intru
necazul meu.
|
|
93. |
În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat,
Doamne.
|
|
94. |
Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat.
|
|
95. |
Pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă piardă. Mărturiile Tale
am priceput.
|
|
96. |
La tot lucrul desăvârșit am văzut sfârșit, dar porunca Ta este
fără de sfârșit.
|
|
97. |
Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
|
|
98. |
Mai mult decât pe vrăjmașii mei mai înțelepțit cu porunca Ta, că
în veac a mea este.
|
|
99. |
Mai mult decât învățătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale
gândirea mea este.
|
|
100. |
Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat.
|
|
101. |
De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc
cuvintele Tale.
|
|
102. |
De la judecățile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
|
|
103. |
Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât
mierea, în gura mea!
|
|
104. |
Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât
toată calea nedreptății.
|
|
105. |
Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.
|
|
106. |
Juratu-m-am și m-am hotărât să păzesc judecățile dreptății Tale.
|
|
107. |
Umilit am fost până în sfârșit: Doamne, viază-mă, după cuvântul
Tău.
|
|
108. |
Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește-le Doamne, și judecățile
Tale mă învață.
|
|
109. |
Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n-am uitat.
|
|
110. |
Pusu-mi-au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am
rătăcit.
|
|
111. |
Moștenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt
ele.
|
|
112. |
Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
|
|
113. |
Pe călcătorii de lege am urât și legea Ta am iubit.
|
|
114. |
Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am
nădăjduit.
|
|
115. |
Depărtați-vă de la mine cei ce vicleniți și voi cerceta poruncile
Dumnezeului meu.
|
|
116. |
Apără-mă, după cuvântul Tău, și mă viază și să nu-mi dai de rușine
așteptarea mea.
|
|
117. |
Ajută-mă și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale,
pururea.
|
|
118. |
Defăimat-ai pe toți cei ce se depărtează de la îndreptările Tale,
pentru că nedrept este gândul lor.
|
|
119. |
Socotit-am călcători de lege pe toți păcătoșii pământului; pentru
aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
|
|
120. |
Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecățile Tale m-am temut.
|
|
121. |
Făcut-am judecată și dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac
strâmbătate.
|
|
122. |
Primește pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei
mândri.
|
|
123. |
Sfârșitu-sau ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății
Tale.
|
|
124. |
Fă cu robul Tău, după mila Ta, și îndreptările Tale mă învață.
|
|
125. |
Robul Tău sunt eu; înțelepțește-mă și voi cunoaște mărturiile
Tale.
|
|
126. |
Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
|
|
127. |
Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul și
topazul.
|
|
128. |
Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată
calea nedreaptă am urât.
|
|
129. |
Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe
ele sufletul meu.
|
|
130. |
Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci.
|
|
131. |
Gura mea am deschis și am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
|
|
132. |
Caută spre mine și mă miluiește, după judecata Ta, față de cei ce iubesc numele Tău.
|
|
133. |
Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, și să nu mă stăpânească
nici o fărădelege.
|
|
134. |
Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale.
|
|
135. |
Fața Ta arat-o robului Tău și mă învață poruncile Tale.
|
|
136. |
Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit
legea Ta.
|
|
137. |
Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale.
|
|
138. |
Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale și cu tot adevărul.
|
|
139. |
Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmașii
mei.
|
|
140. |
Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit
pe el.
|
|
141. |
Tânăr sunt eu și defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
|
|
142. |
Dreptatea Ta este dreptate în veac și legea Ta adevărul.
|
|
143. |
Necazuri și nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea
mea.
|
|
144. |
Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înțelepțește-mă și voi fi
viu.
|
|
145. |
Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale
voi căuta.
|
|
146. |
Strigat-am către Tine, mântuiește-mă, și voi păzi mărturiile Tale.
|
|
147. |
Din zori m-am sculat și am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
|
|
148. |
Deschis-am ochii mei dis-de-dimineață, ca să cuget la cuvintele
Tale.
|
|
149. |
Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
|
|
150. |
Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea
Ta s-au îndepărtat.
|
|
151. |
Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevărul.
|
|
152. |
Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai
întemeiat pe ele.
|
|
153. |
Vezi smerenia mea și mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
|
|
154. |
Judecă pricina mea și mă izbăvește; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
|
|
155. |
Departe de păcătoși este mântuirea, că îndreptările Tale n-au
căutat.
|
|
156. |
Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
|
|
157. |
Mulți sunt cei ce mă prigonesc și mă necăjesc, dar de la mărturiile
Tale nu m-am abătut.
|
|
158. |
Văzut-am pe cei nepricepuți și mă sfârșeam, că n-au păzit cuvintele
Tale.
|
|
159. |
Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. |
|
160. |
Începutul cuvintelor Tale este adevărul și veșnice toate judecățile
dreptății Tale.
|
|
161. |
Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a
înfricoșat inima mea.
|
|
162. |
Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
|
|
163. |
Nedreptatea am urât și am disprețuit, iar legea Ta am iubit.
|
|
164. |
De șapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale.
|
|
165. |
Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc.
|
|
166. |
Așteptat-am mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit.
|
|
167. |
Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit foarte.
|
|
168. |
Păzit-am poruncile Tale și mărturiile Tale, că toate căile mele
înaintea Ta sunt, Doamne.
|
|
169. |
Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul
Tău mă înțelepțește.
|
|
170. |
Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă
izbăvește.
|
|
171. |
Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învățat îndreptările
Tale.
|
|
172. |
Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt
drepte.
|
|
173. |
Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
|
|
174. |
Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, și legea Ta cugetarea mea este.
|
|
175. |
Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor
ajuta mie.
|
|
176. |
Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile
Tale nu le-am uitat.
|