|
1. |
Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: |
|
2. |
"Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim şi vorbeşte împotriva locaşului lor cel sfânt şi prooroceşte împotriva ţării lui Israel. |
|
3. |
Şi zi pământului lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt asupra ta şi-Mi voi trage sabia din teaca ei şi voi stârpi din tine pe cel drept şi pe cel necredincios. |
|
4. |
Şi ca să pierd din tine pe cel drept şi pe cel necredincios, sabia Mea va ieşi din teaca sa spre a lovi tot trupul de la miazăzi până la miazănoapte. |
|
5. |
Atunci va cunoaşte tot trupul că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teaca ei şi nu se va mai întoarce. |
|
6. |
Tu, fiul omului, suspină atât încât să se frângă şalele tale, suspină cu amărăciune înaintea ochilor lor. |
|
7. |
Iar când îţi vor zice: "Pentru ce suspini?" Spune-le: Pentru vestea ce vine... şi toată inima se va tulbura, toate mâinile vor slăbi şi toţi genunchii vor tremura ca frunza. Iat-o vine şi este aproape, zice Domnul Dumnezeu. |
|
8. |
Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: |
|
9. |
"Fiul omului, prooroceşte şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Sabia este ascuţită şi oţelită. |
|
10. |
E ascuţită ca să junghie mai mult; e oţelită ca să scânteieze ca fulgerul. Ne vom bucura, oare, că sabia fiului meu dispreţuieşte tot lemnul? |
|
11. |
Eu am dat-o la oţelit, ca să se ia în mână, şi acum această sabie e ascuţită şi oţelită, gata să fie dată în mâna ucigătorului. |
|
12. |
Fiul omului, suspină şi te vaită, că ea e trasă asupra poporului Meu, asupra tuturor căpeteniilor lui Israel; aceştia vor fi daţi sub sabie cu poporul Meu, de aceea loveşte-te cu mâinile peste coapse, |
|
13. |
Căci ea e şi încercată acum; şi ce este de mirare dacă ea va nesocoti şi sceptrul? Nici acesta nu va rămâne, zice Domnul Dumnezeu. |
|
14. |
Dar tu, fiul omului, prooroceşte şi loveşte palmele una de alta şi loviturile sabiei se vor îndoi şi se vor întrei; aceasta este sabia măcelului, sabia cumplitului măcel, sabia care trebuie să-i urmărească, |
|
15. |
Pentru a arunca groază în inimi şi a înmulţi jertfele tot mai mult. Vai! La toate porţile lor voi pune sabie grozavă şi ascuţită spre junghiere, care scânteiază ca fulgerul. |
|
16. |
Sabie, pregăteşte-te! Ia-o la dreapta şi apucă la stânga, încotro vrei să-ţi întorci faţa ta! |
|
17. |
Iar Eu voi bate din palme şi-Mi voi potoli mânia. Eu, Domnul, grăiesc acestea". |
|
18. |
Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: |
|
19. |
"Tu, fiul omului, închipuieşte-ţi două drumuri pe care trebuie să treacă sabia regelui Babilonului; acestea amândouă trebuie să plece din aceeaşi ţară; apoi închipuieşte-ţi o mână, închipuieşte-o în cetatea Babilonului, de unde pleacă drumurile. |
|
20. |
Închipuieşte drumul pe care sabia trebuie să vină împotriva cetăţii Raba, a fiilor lui Amon şi împotriva lui Iuda, împotriva Ierusalimului celui întărit, |
|
21. |
Pentru că regele Babilonului s-a oprit la o răspântie, unde încep două drumuri, şi stă să ghicească: scutură săgeţile, întreabă terafimii şi cercetează ficatul. |
|
22. |
Sorţul din dreapta are scris pe el: "spre Ierusalim", încât el trebuie să îndrepte berbecii, să îndemne la ucidere şi să scoată strigăte de război; să aşeze berbecii împotriva porţilor, să ridice valuri şi să facă turnuri de împresurare. |
|
23. |
Acest sorţ s-a părut neadevărat în ochii acelora care au făcut jurăminte mincinoase; dar regele Babilonului, aducându-şi aminte de această necredinţă a lor, a hotărât să ia Ierusalimul. |
|
24. |
De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: De vreme ce voi vă aduceţi aminte de nelegiuirea voastră, făcând ca fărădelegile voastre să fie vădite şi scoţând la iveală păcatele voastre în toate faptele voastre; de vreme ce voi singuri vă aduceţi aminte de acestea, veţi fi prinşi cu mâna. |
|
25. |
Şi ţie, căpetenie nelegiuită şi rea a lui Israel, căreia şi-a venit ziua acum, când nelegiuirea ta a ajuns la culme, |
|
26. |
Aşa zice Domnul Dumnezeu: Diadema se va scoate, cununa va fi ridicată, lucrurile se vor schimba; cele smerite se vor înălţa şi cele înalte se vor smeri; |
|
27. |
O voi lepăda, o voi lepăda, o voi lepăda şi nu va mai fi până va veni acela căruia se cuvine şi o voi da lui. |
|
28. |
Iar tu, fiul omului, prooroceşte şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu despre fiii lui Amon şi despre ocara lor. Şi le spune: Sabia, sabia este trasă pentru junghiere, este oţelită pentru măcel, ca să scânteieze ca fulgerul. |
|
29. |
În mijlocul acelor vedenii deşarte şi prezicerilor tale mincinoase, ea te va face să cazi printre trupurile necredincioşilor, cărora le-a venit ziua atunci când nedreptatea şi-a ajuns culmea. |
|
30. |
O voi întoarce oare în teaca ei? La locul unde ai fost făcut, în ţara unde te-ai născut, te voi judeca; |
|
31. |
Voi vărsa asupra ta mânia Mea; voi sufla asupra ta focul urgiei Mele şi te voi da în mâna oamenilor barbari, făuritori ai distrugerii. |
|
32. |
Mâncare focului vei fi; sângele tău va curge în mijlocul ţării şi nici nu se va mai pomeni de tine, că Eu, Domnul, am spus acestea". |