1. |
Privind eu atunci, am văzut pe bolta, care era deasupra capetelor heruvimilor, ceva asemănător la înfăţişare cu un tron de rege, ca piatra de safir. |
2. |
Şi a zis Domnul către omul cel îmbrăcat în haina de in: "Intră între roţile cele de sub heruvimi şi umple-ţi pumnii de cărbuni aprinşi, pe care-I vei lua dintre heruvimi, şi-i aruncă asupra cetăţii!" Şi el a intrat acolo înaintea ochilor mei; |
3. |
Şi când a intrat omul acela, heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei şi un nor umplea curtea cea dinăuntru. |
4. |
Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi spre pragul templului şi templul s-a umplut de nori, iar curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. |
5. |
Freamătul aripilor heruvimilor se auzea până şi în curtea de afară, ca glasul când vorbeşte Dumnezeu Atotputernicul. |
6. |
Când a dat Domnul poruncă omului celui îmbrăcat cu haină de in şi i-a zis: "Ia foc dintre roţile cele dintre heruvimi", şi când a intrat el şi a stat lângă roţi, |
7. |
Atunci unul din heruvimi şi-a întins mâna în focul cel dintre heruvimi, a luat şi a dat în pumni celui îmbrăcat în haină de in, iar el, luându-l, a ieşit. |
8. |
Şi la heruvimi sub aripi se vedeau un fel de mâini omeneşti. |
9. |
Căutând eu atunci, am văzut lângă heruvimi patru roţi, câte o roată lângă fiecare heruvim; roţile acestea erau la vedere ca şi crisolitul. |
10. |
După făptură erau toate la fel şi parcă erau vârâte una în alta. |
11. |
Când ele mergeau, mergeau în toate patru părţile, şi în vremea mersului nu se întorceau, ci încotro era îndreptat capul heruvimului, într-acolo mergeau, şi în vremea mersului nu se întorceau. |
12. |
Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi; asemenea şi roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur... |
13. |
Roţilor acestora, după cum am auzit eu, li s-a zis: "Galgal" (Vijelie). |
14. |
Fiecare din fiinţele acestea avea patru feţe: faţa întâi era faţă de heruvim, faţa a doua era faţă de om, cea de a treia era faţă de leu şi cea de a patra era faţă de vultur. |
15. |
Atunci heruvimii s-au ridicat; ei erau aceleaşi fiare pe care le văzusem la râul Chebar. |
16. |
Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile pe lângă ei, iar când heruvimii îşi ridicau aripile ca să se ridice de la pământ, nici roţile nu se despărţeau, ci erau împreună cu ei. |
17. |
Când aceia stăteau, stăteau şi acestea; iar când se ridicau aceia, şi acestea se ridicau, pentru că duhul fiarelor era şi în ele. |
18. |
Atunci slava Domnului s-a dus de la prag şi s-a aşezat pe heruvimi. |
19. |
Iar heruvimii, întinzând aripile, s-au ridicat de la pământ înaintea ochilor mei şi s-au dus însoţiţi de roţi şi s-au oprit la poarta cea dinspre răsărit a templului Domnului, şi slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor. |
20. |
Aceştia erau aceleaşi fiare, pe care le văzusem eu la picioarele Dumnezeului lui Israel, la râul Chebar. |
21. |
Fiecare avea câte patru feţe şi fiecare avea câte patru aripi, iar sub aripi aveau un fel de mâini omeneşti. |
22. |
Chipul feţelor şi înfăţişarea lor era ca acelea pe care le văzusem la râul Chebar, ba şi ei înşişi erau aceiaşi. Fiecare mergea în partea înspre care era cu faţa. |