1. |
În anul al doisprezecelea de la robirea lui Ioiachim, în luna a douăsprezecea, în ziua întâi a acestei luni, a fost către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis: |
2. |
"Fiul omului, ridică plângere asupra lui Faraon, regele Egiptului, şi spune-i: Leu al neamurilor, iată-te nimicit. Tu erai ca un crocodil în ape, tu suflai din nările tale, tu tulburai apele cu picioarele tale şi întărâtai valurile lor. |
3. |
Aşa zice Domnul Dumnezeu: Cu putere voi arunca asupra ta mreaja Mea în adunarea a multor popoare şi ele te vor târî afară cu mreaja Mea. |
4. |
Te voi arunca pe uscat, în câmp deschis te voi arunca şi se vor aşeza pe tine toate păsările cerului şi se vor sătura cu tine toate fiarele pământului. |
5. |
Voi împărţi cărnurile tale pe munţi şi văile le voi umple cu stârvul tău. |
6. |
ţara în care înoţi tu o voi umple cu sângele tău până în munţi şi văgăunile lor vor fi umplute cu tine. |
7. |
Când te vei stinge, voi acoperi cerurile şi stelele lor le voi întuneca; soarele îl voi acoperi cu nor şi luna nu va mai lumina cu lumina sa. |
8. |
Toate stelele care luminează pe cer le voi întuneca deasupra ta şi asupra ţării tale voi aduce negură, zice Domnul Dumnezeu. |
9. |
Voi umple de tulburare inima multor popoare, când voi vesti căderea ta la popoarele de prin ţările pe care tu nu le-ai cunoscut. |
10. |
Voi umple prin tine de groază multe popoare şi regii lor se vor cutremura de frică prin tine, când voi flutura sabia Mea înaintea lor, şi în orice clipă va tremura fiecare pentru sufletul său în ziua căderii tale. |
11. |
Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Sabia regelui Babilonului va veni asupra ta; |
12. |
Cu sabia războinicilor voi face să cadă mulţimea supuşilor tăi; aceştia sunt cei mai cruzi dintre popoare, vor zdrobi mândria Egiptului, şi toată mulţimea poporului lui va pieri. |
13. |
Voi nimici toate vieţuitoarele din apele tale cele mari şi mai mult nu le va mai tulbura picior de om, nici copită de dobitoc nu le va tulbura. |
14. |
Atunci voi potoli apele; voi face să curgă ca untdelemnul fluviile lui, zice Domnul Dumnezeu. |
15. |
Când voi face din ţara Egiptului un pustiu, când ţara va fi jefuită de tot ce are şi când voi lovi pe toţi cei ce trăiesc în ea, atunci vor şti că Eu sunt Domnul. |
16. |
Iată cântarea de jale pe care o vor striga fiicele neamurilor. Ele o vor striga asupra Egiptului şi asupra întregului său popor. Ele vor striga această cântare de jale", zice Domnul Dumnezeu. |
17. |
În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi, a fost cuvântul Domnului către mine: |
18. |
"Fiul omului, plângi pentru mulţimea poporului Egiptului şi fă-o să coboare, ea şi fiicele neamurilor strălucite, în adâncurile pământului, cu cei ce s-au coborât în mormânt. |
19. |
Pe cine întreci tu! Coboară-te şi zaci cu cei netăiaţi împrejur! |
20. |
Aceia au căzut printre cei ucişi de sabie; şi el este dat sabiei; târâţi-l pe el şi toate mulţimile lui! |
21. |
În mijlocul locuinţei morţilor se va vorbi de el şi de cei ce-l sprijineau, cei mai vestiţi dintre eroi; aceia au căzut şi zac printre cei netăiaţi împrejur, răpuşi de sabie. |
22. |
Acolo este Asiria şi oamenii ei de război, împrejurul mormântului ei, toţi ucişi, căzuţi sub sabie. |
23. |
Mormintele lor sunt aşezate chiar în fundul adâncului şi armata ei împrejurul mormântului ei; toţi ucişi, căzuţi sub sabie, ei care împrăştiau groaza în pământul celor vii. |
24. |
Acolo este Elam cu toată armata lui împrejurul mormântului său; toţi ucişi, căzuţi sub sabie şi netăiaţi împrejur s-au coborât în adâncuri, ei care împrăştiaseră groază pe pământul celor vii, iar acum îşi poartă ruşinea cu cei ce s-au coborât în mormânt. |
25. |
În mijlocul ucişilor l-am culcat împreună cu toată mulţimea oamenilor lui şi mormintele lor sunt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur sunt ucişi de sabie; şi după cum au împrăştiat groază pe pământul celor vii, aşa îşi poartă ruşinea lor alături de cei ce s-au coborât în mormânt şi sunt aşezaţi printre cei ucişi. |
26. |
Acolo sunt Meşec şi Tubal cu toată mulţimea lor de popor şi mormintele lor sunt împrejurul lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit de sabie, pentru că au împrăştiat groază pe pământul celor vii. |
27. |
Nu trebuia oare să zacă şi ei printre vitejii căzuţi dintre cei netăiaţi împrejur, care cu armele lor de război s-au coborât în locuinţa morţilor şi săbiile lor şi le-au pus sub cap şi fărădelegea lor a rămas pe oasele lor, pentru că ei, ca nişte puternici, au fost o spaimă pe pământul celor vii? |
28. |
Şi tu, Faraoane, vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur şi vei zăcea împreună cu cei ucişi de sabie. |
29. |
Acolo sunt Edom şi regii lui şi toate căpeteniile lui, care cu toată vitejia lor au fost aşezaţi printre cei căzuţi de sabie şi zac cu cei netăiaţi împrejur, care s-au coborât în mormânt. |
30. |
Acolo sunt stăpânitorii de la miazănoapte şi toţi Sidonienii, care s-au coborât acolo cu cei ucişi şi, fiind ruşinaţi în puternicia lor cu care au împrăştiat groază, zac cu cei netăiaţi împrejur, care au fost ucişi cu sabia şi îşi poartă ruşinea cu cei coborâţi în mormânt. |
31. |
Faraon îi va vedea şi se va mângâia la vederea acestei întregi mulţimi, ucisă de sabie Faraon şi toată armata lui, zice Domnul. |
32. |
Căci voi împrăştia frica Mea peste pământul celor vii şi Faraon cu toată mulţimea lui va fi pus printre cei netăiaţi împrejur cu cei căzuţi de sabie, zice Domnul Dumnezeu. |