|
1. |
Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie, |
|
2. |
Şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă. |
|
3. |
Precum este năzuinţa famenului a se apropia de fecioară, aşa este cel care face judecată cu sila. |
|
4. |
Este câte unul care tace şi se află înţelept, şi este câte unul care se face urât pentru vorba cea multă. |
|
5. |
Şi este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, şi altul care tace, pentru că ştie că este vremea să tacă. |
|
6. |
Omul înţelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat şi nebun va trece peste vreme. |
|
7. |
Cel care înmulţeşte cuvintele se va face urât tuturor, şi cel înfumurat de asemenea. |
|
8. |
Este spor care aduce omului pagubă şi este câştig spre nenorocire. |
|
9. |
Este dare care nu-ţi va folosi, şi este dare cu îndoită răsplătire. |
|
10. |
Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă. |
|
11. |
Câte unul cumpără multe cu puţin, şi altul plăteşte cu şapte părţi mai mult. |
|
12. |
Cel înţelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda. |
|
13. |
Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulţi. |
|
14. |
Puţine va da şi multe va cere, şi va deschide gura sa ca un ispravnic. |
|
15. |
Astăzi va da împrumut, şi mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta. |
|
16. |
Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu primesc nici o recunoştinţă. |
|
17. |
Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba. |
|
18. |
De câte ori şi câţi îl vor batjocori pe el? |
|
19. |
Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; aşa şi căderea celor răi va veni degrabă. |
|
20. |
Un om urâcios este ca o glumă proastă, repetată într-una de neghiobi. |
|
21. |
Din gura celui prost nu se primeşte o pildă, că nu o va zice la vremea ei. |
|
22. |
Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei; aceştia, în somnul lor, nu sunt prigoniţi de remuşcări. |
|
23. |
Este câte unul care-şi pierde viaţa din ruşine neînţeleaptă şi de dragul unui nebun se ruinează. |
|
24. |
Şi este câte unul care pentru ruşine face făgăduieli mari prietenului, şi-l câştigă pe el vrăjmaş în zadar. |
|
25. |
Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvăţaţi pururea va fi. |
|
26. |
Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moştenitorii pieirii. |
|
27. |
Năravul omului mincinos este ocară şi ruşinea lui este cu el pururea. |
|
28. |
Cel înţelept la cuvânt se va înălţa şi omul înţelept va plăcea celor mari. |
|
29. |
Cel care lucrează pământul va înălţa stogul său, şi cel care place celor mari se va curăţi de nedreptate. |
|
30. |
Ospeţele şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca zăbala în gură, abat mustrările. |
|
31. |
Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă? |
|
32. |
Mai bun este omul care îşi ascunde nebunia sa, decât omul care îşi ascunde înţelepciunea sa. |