|
1. |
Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă; şi pentru cele mai dinainte ale tale te roagă. |
|
2. |
Ca de faţa şarpelui fugi de păcat; că de te vei apropia de el, te va muşca. |
|
3. |
Dinţi de leu sunt dinţii lui, care omoară sufletele oamenilor. |
|
4. |
Ca sabia cea de amândouă părţile ascuţită este toată fărădelegea; rana ei n-are vindecare. |
|
5. |
Batjocura şi semeţia vor pustii avuţia; aşa şi casa celui trufaş se va pustii. |
|
6. |
Rugăciunea săracului pătrunde din gură până la urechile Domnului şi judecata Lui degrabă va veni. |
|
7. |
Cel care urăşte mustrarea urmează pe păcătos, şi cel care se teme de Domnul se va întoarce din inimă. |
|
8. |
De departe este cunoscut cel cu limba tare, şi cel înţelept îl ştie când alunecă. |
|
9. |
Cel care îşi zideşte casă cu bani străini asemenea este celui care îşi adună pietre de mormânt. |
|
10. |
Câlţi adunaţi este adunarea celor fără de lege, şi pieirea lor, pară de foc. |
|
11. |
Calea păcătoşilor este netezită cu pietre, la sfârşitul ei este groapa iadului. |
|
12. |
Cel care păzeşte legea îşi stăpâneşte cugetul său; şi sfârşitul temerii de Domnul este înţelepciunea. |
|
13. |
Nu se va învăţa cel care nu este isteţ; este isteţie care înmulţeşte amărăciunea. |
|
14. |
Ştiinţa celui înţelept se va înmulţi ca un potop, şi sfatul lui ca un izvor de viaţă. |
|
15. |
Inima nebunului este ca un vas spart şi nici o ştiinţă nu va ţine. |
|
16. |
Cuvântul înţelept de-l va auzi cel ştiutor, îl va lăuda şi peste el va adăuga. |
|
17. |
Auzit-a cel răsfăţat şi nu i-a plăcut şi l-a lepădat înapoia sa. |
|
18. |
Vorba nebunului este ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înţelept se va afla har. |
|
19. |
Gura înţeleptului se va căuta întru adunare şi cuvintele lui le va cugeta în inimă. |
|
20. |
Ca o casă în ruine este înţelepciunea prostului, şi ştiinţa nebunului, cuvinte fără rost. |
|
21. |
Obezi în picioarele celor nebuni este învăţătura şi ca nişte cătuşe în mâna cea dreaptă. |
|
22. |
Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. |
|
23. |
Ca podoaba cea de aur este învăţătura la cel înţelept şi ca brăţara în braţul drept. |
|
24. |
Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul care are multă ştiinţă se va sfii de întâlnirea cu oricine. |
|
25. |
Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. |
|
26. |
Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. |
|
27. |
Buzele celor fără minte vorbesc mereu de alţii; iar cuvintele celor înţelepţi se vor cumpăni. |
|
28. |
Inima nebunului este în gura lui, iar gura înţeleptului este în inima lui. |
|
29. |
Când blesteamă cel nelegiuit pe satana, blesteamă sufletul său. |
|
30. |
Pângăreşte sufletul său cel care vâră zâzanii şi oriunde va locui va fi urât. |