1. |
Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş asemenea lui va fi. |
2. |
Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu cel mai tare decât tine şi mai bogat nu te însoţi. |
3. |
Cum se va întovărăşi oala de pământ cu căldarea? Căldarea va izbi oala, şi oala se va sparge. |
4. |
Bogatul a făcut strâmbătate, şi tot el s-a mâniat. |
5. |
Celui sărac i s-a făcut strâmbătate şi el se roagă pentru iertare. |
6. |
Până îi vei fi de folos, va lucra cu tine; iar de vei ajunge sărac te va părăsi. |
7. |
De ai, va trăi cu tine, şi te va săraci şi nu-i va fi milă. |
8. |
Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va zâmbi şi-ţi va da nădejde. |
9. |
Va grăi ţie cele bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Şi te va îndatora cu ospeţele sale până ce-ţi va goli punga de două, trei ori şi mai pe urmă va râde de tine. |
10. |
După aceea te va vedea şi te va părăsi şi va da din cap în faţa ta. |
11. |
Ia aminte să nu te înşeli şi să nu te copleşească veselia ta. |
12. |
Când te cheamă cel puternic, fă-te ca şi cum te-ai feri şi cu atât mai mult te va chema. |
13. |
Nu te vârî, ca să nu fii dat afară, nici nu sta departe, ca să nu fii uitat. |
14. |
Nu lungi vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui. |
15. |
Că te va ispiti cu vorba cea multă şi, ca şi cum ar râde, te va întreba. |
16. |
Nemilostiv este cel care nu-şi ţine cuvintele, şi nu vei scăpa de rău şi de legături. |
17. |
Păzeşte-te şi foarte bine ia seama, fiindcă umbli spre căderea ta. |
18. |
Tot dobitocul iubeşte pe cel asemeni sieşi şi tot omul pe aproapele său. |
19. |
Tot trupul se însoţeşte cu cel de felul său şi omul se va însoţi cu cel asemenea lui. |
20. |
Oare se va însoţi lupul cu mielul? Aşa şi cel păcătos cu cel cuvios. |
21. |
Ce pace are leoaica cu câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel sărac? |
22. |
Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustiu; aşa şi păşunea celor bogaţi sunt săracii. |
23. |
Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi este urât săracul. |
24. |
Pe bogat, când se clatină, îl reazimă prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de prietenii săi. |
25. |
Bogatul, când alunecă, mulţi sunt care îl sprijină; când spune cuvinte nebuneşti, îi dau dreptate. |
26. |
Cel smerit a greşit, şi toii îl ceartă pe el; grăit-a înţelepţeşte, şi nu este băgat în seamă. |
27. |
Bogatul a vorbit, şi toţi au tăcut, şi cuvântul lui până la nori l-a înălţat. |
28. |
Săracul a grăit, şi zic: Cine este acesta? Şi de se împiedică, îl răstoarnă pe el. |
29. |
Bună este avuţia la cel care este fără de păcat şi rea este sărăcia în gura celui nelegiuit. |
30. |
Inima omului schimbă faţa lui ori spre bune, ori spre rele. |
31. |
Faţa veselă este semn că inima întru cele bune petrece; iar aflarea înţelepciunii cere cugetare cu osteneală. |