|
1. |
O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăieşte fericit întru avuţiile sale, |
|
2. |
Omului lipsit de griji şi care sporeşte în toate şi poate încă mânca! |
|
3. |
O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere, |
|
4. |
Celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate se învăluie şi este neîncrezător şi a pierdut răbdarea. |
|
5. |
Nu te teme de judecata morţii; adu-ţi aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de apoi. |
|
6. |
Această judecată de la Domnul este la tot trupul. |
|
7. |
Şi pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în locuinţa morţilor socoteală pentru ani. |
|
8. |
Fiii urâţi se fac fiii păcătoşilor şi cei care petrec în locaşurile nelegiuiţilor. |
|
9. |
Moştenirea fiilor păcătoşilor va pieri şi cu sămânţa lor pururea va fi ocară. |
|
10. |
Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură. |
|
11. |
Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt, |
|
12. |
Că de vă veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte, şi de veţi muri, spre osândă vă veţi osebi. |
|
13. |
Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; aşa şi cei nelegiuiţi, din blestem, în pieire. |
|
14. |
Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău al păcătoşilor se va stinge. |
|
15. |
Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur. |
|
16. |
Viaţa cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci rămâne. |
|
17. |
Învăţătura cu pace o păziţi fiilor! Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă? |
|
18. |
Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde înţelepciunea sa. |
|
19. |
Drept aceea, ruşinaţi-vă de cuvântul meu, că nu orice ruşine este la locul ei; şi nu toate tuturor plac cu adevărat. |
|
20. |
Ruşinaţi-vă de desfrânare înaintea tatălui şi a mamei şi de minciună înaintea conducătorului şi a celui puternic; |
|
21. |
De judecător şi de domn, pentru păcat; de adunare şi de popor, pentru fărădelege; |
|
22. |
De tovarăş şi de prieten, pentru strâmbătate; şi de oamenii cu care locuieşti, pentru furtişag; |
|
23. |
Şi de adevărul lui Dumnezeu şi făgăduinţă, pentru punerea cotului peste pâini ca să le furi; |
|
24. |
De ponosul luării şi al dării şi de tăcere către cei care ţi se închină; |
|
25. |
De căutarea la femeia desfrânată şi de întoarcerea feţei de la rudenii; |
|
26. |
De luarea părţii şi a darului şi de căutarea la femeia cu bărbat; |
|
27. |
De căutarea la slujnica ta şi de şederea pe aşternutul ei; |
|
28. |
De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, şi de a imputa după ce vei da. |