|
1. |
O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăiește fericit
întru avuțiile sale,
|
|
2. |
Omului lipsit de griji și care sporește în toate și poate încă mânca!
|
|
3. |
O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit și scăzut de putere,
|
|
4. |
Celui cu adânci bătrâneți și celui care de toate se învăluie și
este neîncrezător și a pierdut răbdarea.
|
|
5. |
Nu te teme de judecata morții; adu-ți aminte de cele dintâi ale
tale și de cele de apoi.
|
|
6. |
Această judecată de la Domnul este la tot trupul.
|
|
7. |
Și pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută,
ori o mie de ani, nu este în locuința morților socoteală pentru ani.
|
|
8. |
Fiii urâți se fac fiii păcătoșilor și cei care petrec în locașurile
nelegiuiților.
|
|
9. |
Moștenirea fiilor păcătoșilor va pieri și cu sămânța lor pururea
va fi ocară.
|
|
10. |
Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură.
|
|
11. |
Vai vouă, bărbați nelegiuiți care ați părăsit legea Dumnezeului
celui Preaînalt,
|
|
12. |
Că de vă veți naște, spre blestem vă veți naște, și de veți muri,
spre osândă vă veți osebi.
|
|
13. |
Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; așa și cei
nelegiuiți, din blestem, în pieire.
|
|
14. |
Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău
al păcătoșilor se va stinge.
|
|
15. |
Ai grijă de nume, că acesta-ți va rămâne mai mult decât o mie de
comori mari de aur.
|
|
16. |
Viața cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci
rămâne.
|
|
17. |
Învățătura cu pace o păziți fiilor! Înțelepciunea ascunsă și comoara
neștiută, ce folos este de amândouă?
|
|
18. |
Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde
înțelepciunea sa.
|
|
19. |
Drept aceea, rușinați-vă de cuvântul meu, că nu orice rușine este
la locul ei; și nu toate tuturor plac cu adevărat.
|
|
20. |
Rușinați-vă de desfrânare înaintea tatălui și a mamei și de minciună
înaintea conducătorului și a celui puternic;
|
|
21. |
De judecător și de domn, pentru păcat; de adunare și de popor,
pentru fărădelege;
|
|
22. |
De tovarăș și de prieten, pentru strâmbătate; și de oamenii cu
care locuiești, pentru furtișag;
|
|
23. |
Și de adevărul lui Dumnezeu și făgăduință, pentru punerea cotului
peste pâini ca să le furi;
|
|
24. |
De ponosul luării și al dării și de tăcere către cei care ți se
închină;
|
|
25. |
De căutarea la femeia desfrânată și de întoarcerea feței de la
rudenii;
|
|
26. |
De luarea părții și a darului și de căutarea la femeia cu bărbat;
|
|
27. |
De căutarea la slujnica ta și de șederea pe așternutul ei;
|
|
28. |
De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, și de a imputa după
ce vei da.
|