|
1. |
Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă între cei mari. |
|
2. |
Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul lui. |
|
3. |
Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă. |
|
4. |
Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni. |
|
5. |
Mulţi tirani au căzut pe pământ, iar cel la care nu se gândea nimeni a purtat stema. |
|
6. |
Mulţi puternici au fost necinstiţi foarte şi cei măreţi au fost daţi în mâinile altora. |
|
7. |
Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte. |
|
8. |
Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor. |
|
9. |
Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei. |
|
10. |
Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri, |
|
11. |
Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără de vină. |
|
12. |
Şi de vei alerga, nu vei prinde, şi de vei fugi, nu vei scăpa. |
|
13. |
Este câte un om care se osteneşte şi munceşte şi se sârguieşte şi cu atât mai mult este sărac. |
|
14. |
Este câte un om slab şi fără de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie, |
|
15. |
Şi ochii Domnului au căutat spre el cu bine şi l-au ridicat din smerenia lui şi au înălţat capul lui, şi s-au mirat de el mulţi. |
|
16. |
Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia de la Domnul sunt. |
|
17. |
Darul Domnului rămâne la cei binecredincioşi şi bunăvoinţa Lui în veac bine va spori. |
|
18. |
Este câte un om care se îmbogăţeşte prin multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este partea ostenelilor lui, |
|
19. |
Zicând: Am aflat odihnă şi acum voi mânca din bunătăţile mele, |
|
20. |
Şi nu ştie că vremea trece şi va muri şi le va lăsa altora. |
|
21. |
Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea îndeletniceşte-te şi petrece, şi intru lucrul tău sporeşte. |
|
22. |
Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduieşte în Domnul şi rămâi întru osteneala ta. |
|
23. |
Că lesne este înaintea Domnului a îmbogăţi pe cel sărac degrabă şi fără de veste. |
|
24. |
Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios şi într-un ceas, degrabă, răsare binecuvântarea Lui. |
|
25. |
Să nu zici: De ce am nevoie? Şi de acum, care va fi averea mea? |
|
26. |
Să nu zici: Am destule, pentru ce să mă mai necăjesc de acum: |
|
27. |
În ziua bunătăţilor este uitarea răutăţilor şi în ziua răutăţilor nu este pomenirea bunătăţilor. |
|
28. |
Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui. |
|
29. |
Vremea de restrişte aduce uitarea desfătărilor şi la sfârşitul omului se vor descoperi lucrurile lui. |
|
30. |
Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte omul. |
|
31. |
Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meşteşugirile celui viclean. |
|
32. |
Potârniche închisă în coşniţă, aşa este inima trufaşului, şi ca iscoada priveşte căderea. |
|
33. |
Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele şi pentru cele bune te va huli. |
|
34. |
Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele. |
|
35. |
Păzeşte-te de cel răufăcător, că rele meşteşugeşte, ca nu cumva să te facă să fii pururea de batjocură. |
|
36. |
Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el îţi va face tulburări şi te va înstrăina de la ale tale. |