1. |
Fiul meu; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine. |
2. |
Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi. |
3. |
Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale! |
4. |
Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta, |
5. |
Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. |
6. |
Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii, |
7. |
Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. |
8. |
El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei. |
9. |
Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii. |
10. |
Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă; |
11. |
Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; |
12. |
Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ. |
13. |
Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise: |
14. |
"Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele mele; |
15. |
Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit. |
16. |
Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de în din Egipt, |
17. |
Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon. |
18. |
Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste, |
19. |
Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe, |
20. |
Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină!" |
21. |
Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; |
22. |
El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană, |
23. |
Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa. |
24. |
Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele! |
25. |
Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei, |
26. |
Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât. |
27. |
Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii. |