|
1. |
Şi acestea sunt pildele lui Solomon, pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda. |
|
2. |
Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul. |
|
3. |
Precum înălţimea cerului şi adâncul pământului sunt lucruri nepătrunse, tot aşa şi inima regilor. |
|
4. |
Curăţă argintul de zgură şi turnătorul va face din el un vas ales. |
|
5. |
Dă la o parte pe cel fără de lege din faţa mai-marelui şi tronul lui se va întări prin dreptate. |
|
6. |
Nu te făli înaintea cârmuitorului şi nu sta în locul hotărât pentru cei mari, |
|
7. |
Căci mai degrabă să ţi se zică: "Suie aici!" decât să te umilească în faţa stăpânului. Ceea ce au văzut ochii tăi, |
|
8. |
Nu aduce grabnic spre dispută, căci ce ai să faci după aceea când aproapele tău te va da de ruşine? |
|
9. |
Ceartă-te cu aproapele tău, dar taina altuia să nu o dai pe faţă, |
|
10. |
Ca nu cumva cel ce o aude să nu te defaime şi să nu dărâme (pentru totdeauna) faima ta. |
|
11. |
Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui. |
|
12. |
Inel de aur şi podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul înţelept la urechea ascultătoare. |
|
13. |
Precum este răcoarea zăpezii în vremea secerişului, aşa este solul credincios pentru cei ce-l trimit; el bucură sufletul stăpânului său. |
|
14. |
Precum sunt norii şi vântul fără ploaie, aşa este omul care se laudă cu darul pe care niciodată nu-l dă. |
|
15. |
Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. |
|
16. |
Dacă ai găsit miere, mănâncă atât cit îţi trebuie, ca nu cumva să te saturi şi s-o verşi. |
|
17. |
Pune rar piciorul în casa prietenului tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască. |
|
18. |
Un ciocan, o sabie şi o săgeată ascuţită este omul care dă mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său. |
|
19. |
Dinte rău şi picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme de nevoie. |
|
20. |
Ca atunci când dezbraci haina ne vreme friguroasă, sau torni oţet pe silitră, aşa este cântarea pentru o inimă întristată. |
|
21. |
De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l eu apă, |
|
22. |
Că numai aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi v a răsplăti ţie. |
|
23. |
Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. |
|
24. |
Mai bine să sălăşluieşti într-un colţ de acoperiş, decât să trăieşti cu o femeie certăreaţă într-o casă mare. |
|
25. |
Precum e apa rece pentru un suflet însetat, aşa e vestea bună dintr-o ţară depărtată. |
|
26. |
Ca un izvor tulbure şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa celui nelegiuit. |
|
27. |
Precum celui care mănâncă multă miere nu-i merge bine, tot aşa şi celui care se lasă copleşit de cuvinte de laudă. |
|
28. |
Asemenea unei cetăţi cu o spărtură şi fără zid, aşa este omul căruia îi lipseşte stăpânirea de sine. |