|
1. |
Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere. |
|
2. |
Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale. |
|
3. |
Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă. |
|
4. |
Întărâtarea este crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura? |
|
5. |
Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă. |
|
6. |
De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene. |
|
7. |
Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. |
|
8. |
Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa. |
|
9. |
Untdelemnul şi miresmele înveselesc inima, dar tot aşa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet. |
|
10. |
Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe. |
|
11. |
Fii înţelept, fiul meu, şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă cleveteşte. |
|
12. |
Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi îndură necaz. |
|
13. |
Ia-i haina căci s-a pus chezaş pentru altul şi cere-i zălog din pricina celor străini. |
|
14. |
Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem. |
|
15. |
Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel; |
|
16. |
Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemn. |
|
17. |
Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om. |
|
18. |
Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste. |
|
19. |
Precum nu se aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om cu inima altuia. |
|
20. |
Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat. |
|
21. |
În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun. |
|
22. |
Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui. |
|
23. |
Sârguieşte-te să-ti cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta, |
|
24. |
Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam. |
|
25. |
Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi finul de pe dealuri s-a strâns, |
|
26. |
Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ea să plăteşti păşunea; |
|
27. |
Şi laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru slujnicele tale. |