1. |
Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său? |
2. |
Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă, |
3. |
Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: |
4. |
"Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. |
5. |
Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă! |
6. |
Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept; |
7. |
Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege. |
8. |
Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost; |
9. |
Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa. |
10. |
Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat, |
11. |
Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei. |
12. |
Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială. |
13. |
Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu. |
14. |
Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. |
15. |
Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea. |
16. |
Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului. |
17. |
Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc. |
18. |
Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea. |
19. |
Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit. |
20. |
Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte, |
21. |
Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor. |
22. |
Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. |
23. |
Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. |
24. |
Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. |
25. |
Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă. |
26. |
Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, |
27. |
Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului, |
28. |
Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug, |
29. |
Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului, |
30. |
Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui; |
31. |
Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor. |
32. |
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele! |
33. |
Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi. |
34. |
Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele! |
35. |
Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul; |
36. |
Iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea". |