1. |
Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta, |
2. |
Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa. |
3. |
Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, |
4. |
Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri. |
5. |
Picioarele ei coboară către moarte; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii. |
6. |
Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde. |
8. |
Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei, |
9. |
Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. |
9. |
Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără de milă; |
10. |
Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; |
11. |
Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă, |
12. |
Şi să zici: "Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea? |
13. |
De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea? |
14. |
Puţin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare şi în mijlocul obştei". |
15. |
Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău. |
16. |
Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe. |
18. |
Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe. |
19. |
Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze. |
20. |
Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute? |
21. |
Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui. |
22. |
Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat. |
23. |
El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri. |