|
1. |
Pildele lui Solomon. Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui. |
|
2. |
Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte. |
|
3. |
Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege. |
|
4. |
Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii. |
|
5. |
Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară. |
|
6. |
Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege. |
|
7. |
Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat. |
|
8. |
Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui. |
|
9. |
Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol. |
|
10. |
Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea. |
|
11. |
Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate. |
|
12. |
Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile. |
|
13. |
Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă. |
|
14. |
Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată. |
|
15. |
Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor. |
|
16. |
Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat; |
|
17. |
Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte. |
|
18. |
Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun. |
|
19. |
Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept. |
|
20. |
Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. |
|
21. |
Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi. |
|
22. |
Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor. |
|
23. |
Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput. |
|
24. |
De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte. |
|
25. |
Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită. |
|
26. |
Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă. |
|
27. |
Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puţini. |
|
28. |
Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău. |
|
29. |
Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi. |
|
30. |
Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul. |
|
31. |
Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. |
|
32. |
Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea. |