1. |
Un om pedepsit îndelung şi tare la cerbice va fi intr-o clipă zdrobit şi fără vindecare. |
2. |
Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când stăpânesc cei fără de lege, suspină. |
3. |
Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea. |
4. |
Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează. |
5. |
Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui. |
6. |
Pe calea celui rău este întins un laţ, dar dreptul trebuie să fugă şi să salte de bucurie. |
7. |
Omul drept se îngrijeşte de pricina celor sărmani; celui fără de lege nu-i pasă de ei. |
8. |
Batjocoritorii răscoală cetatea, iar cei înţelepţi potolesc mânia. |
9. |
Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul. |
10. |
Oamenii setoşi de sânge urăsc pe cel fără prihană, iar cei drepţi ocrotesc viaţa lui. |
11. |
Nebunul face să izbucnească pornirea lui pătimaşă, iar înţeleptul îşi înfrânează mânia. |
12. |
Când un conducător ascultă de cuvinte mincinoase, toţi slujitorii săi sunt răi. |
13. |
Săracul şi cu cel ce asupreşte pe cei săraci se întâlnesc; Cel ce luminează ochii amândurora este Domnul. |
14. |
Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci. |
15. |
Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale. |
16. |
Când cei fără de lege domnesc se înmulţesc răutăţile, iar drepţii vor vedea (cu bucurie) prăbuşirea lor. |
17. |
Mustră pe fiul tău şi el iţi va fi odihnă şi îţi va face plăcere sufletului tău. |
18. |
Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea! |
19. |
Sluga nu se îndreaptă numai cu poveţe, fiindcă, deşi pricepe, însă nu ascultă. |
20. |
Dacă vezi un om care se zoreşte la vorbă, atunci pentru un nebun e mai multă nădejde decât pentru el. |
21. |
Dacă (vreun stăpân) dezmiardă din copilărie pe robul său, acesta ajunge la sfârşit să se creadă fiu. |
22. |
Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate. |
23. |
Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit. |
24. |
Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic. |
25. |
Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost. |
26. |
Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul. |
27. |
Omul nedrept este urâciune pentru cei drepţi, iar cel drept este o urâciune pentru cei răi. |