|
1. |
Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea. |
|
2. |
Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte. |
|
3. |
Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni. |
|
4. |
Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el. |
|
5. |
Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept în ochii lui. |
|
6. |
Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele şi bea nedreptate. |
|
7. |
Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte. |
|
8. |
Ca şi când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun. |
|
9. |
Precum un ghimpe intră în mâna unui beţiv, tot aşa sunt cuvintele înţelepte în gura celor păcătoşi. |
|
10. |
Ca un arcaş care răneşte pe toţi, aşa este cel ce se pune chezaş pentru cel nebun şi pentru cei ce trec pe cale. |
|
11. |
Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui. |
|
12. |
Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. |
|
13. |
Leneşul zice: "Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!" |
|
14. |
Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui. |
|
15. |
Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură. |
|
16. |
Leneşul se crede înţelept în ochii lui, mai mult decât şapte sfetnici înţelepţi. |
|
17. |
Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat. |
|
18. |
Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte, |
|
19. |
Aşa e omul care înşală pe prietenul său şi zice: "Da, am glumit!" |
|
20. |
Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător se potoleşte cearta. |
|
21. |
Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta. |
|
22. |
Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor. |
|
23. |
Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele mieroase şi o inimă rea. |
|
24. |
Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar înlăuntrul lui nutreşte înşelăciune; |
|
25. |
Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. |
|
26. |
Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă. |
|
27. |
Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el. |
|
28. |
Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea. |