|
1. |
Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină
cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.
|
|
2. |
Un slujitor înțelept e mai presus decât un fiu aducător de rușine;
acela va împărți moștenirea eu frații.
|
|
3. |
în topitoare se lămurește argintul și în cuptor aurul, dar cel ce
încearcă inimile este Domnul.
|
|
4. |
Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă
urechea la limba cea rea.
|
|
5. |
Cel ce își bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se
bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
|
|
6. |
Cununa bătrânilor sunt nepoții, iar mărirea fiilor sunt părinții
lor.
|
|
7. |
Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui
om de seamă vorbele mincinoase.
|
|
8. |
Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se
întoarce (totul) îi merge în plin.
|
|
9. |
Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală
un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
|
|
10. |
Certarea înrâurește mai adânc pe omul înțelept, decât o sută de
lovituri pe cel nebun.
|
|
11. |
Omul rău ațâță răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis
împotriva lui.
|
|
12. |
Mai degrabă să întâlnești o ursoaică lipsită de puii ei, decât
un nebun în nebunia lui.
|
|
13. |
Cel ce răsplătește cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se
nenorocirea din casa lui.
|
|
14. |
Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte
de a se aprinde, dă-te la o parte!
|
|
15. |
Cel care achită pe cel vinovat și cel ce osândește pe cel drept,
amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.
|
|
16. |
Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înțelepciune,
dar nu are pricepere.
|
|
17. |
Prietenul iubește în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un
frate.
|
|
18. |
Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune
chezaș pentru aproapele lui.
|
|
19. |
Cine iubește certurile iubește păcatul; cel ce ridică glasul își
iubește ruina.
|
|
20. |
Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea și cel ce are o limbă
șireată dă peste necaz.
|
|
21. |
Cel ce dă naștere unui nebun va avea o mare supărare și părintele
nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte.
|
|
22. |
O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj
usucă oasele.
|
|
23. |
Nelegiuitul primește daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată
cărările dreptății.
|
|
24. |
Omul priceput are înaintea ochilor lui înțelepciunea, iar ochii
celui nebun se uită la capătul pământului.
|
|
25. |
Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui și amărăciune pentru
maica lui.
|
|
26. |
Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândești pe
cei nevinovați din pricină că umblă drept.
|
|
27. |
Cel ce își stăpânește cuvintele sale are știință și cel ce își
ține cumpătul este un om priceput.
|
|
28. |
Chiar și nebunul, când tace, trece drept înțelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.
|