|
1. |
Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu știi la ce poate da naștere.
|
|
2. |
Să te laude altul și nu gura ta, un străin și nu buzele tale.
|
|
3. |
Piatra este grea și nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului
este mai grea decât amândouă.
|
|
4. |
Întărâtarea este crudă și mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o
va putea îndura?
|
|
5. |
Mai mult prețuiește o dojană pe față decât o dragoste ascunsă.
|
|
6. |
De bună credință sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările
celui ce te urăște sunt viclene.
|
|
7. |
Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar
(i se pare) dulce.
|
|
8. |
Ca o pasăre gonită din cuibul ei, așa este omul izgonit din casa
sa.
|
|
9. |
Untdelemnul și miresmele înveselesc inima, dar tot așa de dulci
sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
|
|
10. |
Pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa
fratelui tău nu intra în ziua restriștii tale. Mai bun e un vecin aproape
de tine, decât un frate departe.
|
|
11. |
Fii înțelept, fiul meu, și bucură inima mea, ca să pot răspunde
celui ce mă clevetește.
|
|
12. |
Înțeleptul vede nenorocirea și se ascunde, cei proști dau peste
ea și îndură necaz.
|
|
13. |
Ia-i haina căci s-a pus chezaș pentru altul și cere-i zălog din
pricina celor străini.
|
|
14. |
Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineață,
i se socotește ca un blestem.
|
|
15. |
Un jgheab care curge în vreme de ploaie și o femeie arțăgoasă sunt
la fel;
|
|
16. |
Cel care vrea s-o oprească oprește vânt și mâna lui cea dreaptă
parcă ar ține în ea untdelemn.
|
|
17. |
Fierul cu fier se ascute și un om ascute mânia altui om.
|
|
18. |
Cel ce păzește un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzește
pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste.
|
|
19. |
Precum nu se aseamănă față cu față, tot așa inima unui om cu inima
altuia.
|
|
20. |
Iadul și adâncul nu se pot sătura, tot așa și inima omului e de
nesăturat.
|
|
21. |
În topitoare se lămurește argintul și în cuptor aurul, iar omul
se prețuiește după numele cel bun.
|
|
22. |
Chiar dacă vei pisa în piuliță cu pilugul pe cel nebun, întocmai
ca pe boabe, tot nu-l vei despărți de nebunia lui.
|
|
23. |
Sârguiește-te să-ti cunoști oile tale și ia seama la turma ta,
|
|
24. |
Că bunăstarea nu dăinuiește de-a pururi și nici bogăția din neam
în neam.
|
|
25. |
Când iarba s-a trecut și pășunea s-a isprăvit și finul de pe dealuri
s-a strâns,
|
|
26. |
Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta și țapi ea să plătești pășunea;
|
|
27. |
Și laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, și
merinde pentru slujnicele tale.
|