|
1. |
Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor. |
|
2. |
Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl dispreţuieşte. |
|
3. |
În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc. |
|
4. |
Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos. |
|
5. |
Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni. |
|
6. |
Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară. |
|
7. |
Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu ştii că nu este nici o ştiinţă pe buzele lui. |
|
8. |
Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor neînţelepţi este înşelăciune. |
|
9. |
Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere. |
|
10. |
Inima cunoaşte amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi bucuriile ei. |
|
11. |
Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepţi va înflori. |
|
12. |
Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii. |
|
13. |
Chiar când râdem, inima se întristează; bucuria se sfârşeşte prin plângere. |
|
14. |
Nelegiuitul se va sătura de căile sale şi omul bun de roadele sale. |
|
15. |
Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi. |
|
16. |
Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost. |
|
17. |
Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte. |
|
18. |
Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă. |
|
19. |
Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi. |
|
20. |
Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr. |
|
21. |
Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit. |
|
22. |
Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr. |
|
23. |
Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă. |
|
24. |
Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana color nebuni este nebunia. |
|
25. |
Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni. |
|
26. |
Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman. |
|
27. |
Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii. |
|
28. |
Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului. |
|
29. |
Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia. |
|
30. |
O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase. |
|
31. |
Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte. |
|
32. |
Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui. |
|
33. |
Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată. |
|
34. |
Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor. |
|
35. |
Bunăvoinţa regelui este pentru sluga înţeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face ruşine. |