1. |
Când au auzit regii Amoreilor, care locuiau peste Iordan şi regii Canaaneilor, care locuiau pe lângă mare, că Domnul Dumnezeu a secat râul Iordanului înaintea fiilor lui Israel până ce l-au trecut, a slăbit inima lor, s-au înspăimântat şi nu mai aveau curaj împotriva fiilor lui Israel. |
2. |
În vremea aceea a zis Domnul către Iosua: "Fă-ţi cuţite tăioase de cremene şi taie împrejur pe fiii lui Israel a doua oară". |
3. |
Şi şi-a făcut Iosua cuţite ascuţite de cremene şi a tăiat împrejur pe fiii lui Israel, la locul ce se numeşte Dealul Aralot. |
4. |
Iată pricina pentru care Iosua a tăiat împrejur pe fiii lui Israel: Tot poporul de parte bărbătească care ieşi se din Egipt, toţi cei buni de război, muriseră pe cale, în pustiu, după ieşirea din Egipt; |
5. |
Căci tot poporul care ieşise din Egipt era tăiat împrejur; iar poporul născut pe cale, în pustiu, după ieşirea din Egipt, nu era tăiat împrejur. |
6. |
Căci fiii lui Israel umblaseră prin pustiu patruzeci şi doi de ani, până ce a murit tot poporul bun de război, care ieşise din Egipt şi care nu ascultase de glasul Domnului. Acestora Domnul se jurase să nu le dea voie să vadă ţara pe care El făgăduise cu jurământ să o dea părinţilor lor, ţara în care curge lapte şi miere. |
7. |
În locul acestora se ridicaseră fiii lor, pe care i-a tăiat împrejur Iosua, căci nu erau tăiaţi împrejur, pentru că se născuseră pe cale. |
8. |
După ce poporul s-a tăiat împrejur, a rămas liniştit în tabără, până s-a însănătoşit. |
9. |
Apoi a zis Domnul către Iosua, fiul lui Navi: "În ziua de astăzi am ridicat de pe voi ocara Egiptului", şi de aceea se şi numeşte locul acela Ghilgal, până în ziua aceasta. |
10. |
Fiii lui Israel au stat cu tabăra la Ghilgal şi au făcut acolo în şesul Ierihonului Paştile în ziua a paisprezecea a lunii, seara. |
11. |
Iar a doua zi de Paşti au mâncat din roadele pământului acestuia azime şi pâine nouă. |
12. |
În ziua aceea a încetat mana de a mai cădea şi de a doua zi, după ce au mâncat din roadele pământului, fiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat anul acela din roadele Zării Canaanului. |
13. |
Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: "De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?" |
14. |
Iar acela a răspuns: "Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!" Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: "Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?" |
15. |
Zis-a către Iosua căpetenia oştirii Domnului: "Scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!" Şi a făcut Iosua aşa. |