|
1. |
Atunci a zis Domnul către Iosua: "Nu te teme, nici nu te înspăimânta! Ia cu tine toţi bărbaţii buni de luptă şi, sculându-te, du-te la Ai. Iată Eu voi da în mâinile tale pe regele din Ai şi pe poporul lui, cetatea şi ţinutul lui. |
|
2. |
Şi să faci cu Ai şi cu regele său tot ceea ce ai făcut cu Ierihonul şi cu regele lui. Numai prada lui şi dobitoacele lui împărţiţi-le între voi. Pune oameni la pândă înapoia cetăţii". |
|
3. |
Şi s-a sculat Iosua cu tot poporul bun de război, ca să meargă asupra cetăţii Ai. Şi a ales Iosua treizeci de mii de oameni viteji şi i-a trimis noaptea. |
|
4. |
Acestora le-a poruncit şi le-a zis: "Luaţi seama să pândiţi înapoia cetăţii, să nu vă depărtaţi tare de cetate şi să fiţi cu toţii gata. |
|
6. |
Şi când vor alerga după noi şi-i vom depărta de cetate, vor zice: "Iată fug de noi, ca prima dată". |
|
7. |
Şi când vom fugi noi de ei şi ei după noi, atunci voi să ieşiţi din ascunzătoare şi să cuprindeţi cetatea, că Domnul Dumnezeu o va da în mâinile voastre. |
|
8. |
Iar după ce veţi prăda cetatea, să-i daţi foc; după cuvântul Domnului să faceţi. Iată eu vă poruncesc!" |
|
9. |
Aşa i-a trimis Iosua şi ei s-au dus şi au stat la pândă între Betel şi Ai, spre apus de cetatea Ai. Iar Iosua a rămas în noaptea aceea în mijlocul poporului. |
|
10. |
Şi, sculându-se dis-de-dimineaţă, Iosua a cercetat poporul şi s-a dus el şi bătrânii lui Israel în fruntea poporului spre Ai. |
|
11. |
Şi tot poporul bun de luptă, care era cu el, a mers, a înaintat şi s-a apropiat de cetate pe partea de răsărit, iar pânda era în partea de apus a cetăţii. Şi a aşezat tabăra spre miazănoapte de Ai; iar între el şi Ai era o vale. |
|
12. |
El luase ca la treizeci de mii de oameni şi-i pusese la pândă între Betel şi Ai, în partea de apus a cetăţii. |
|
13. |
Iar poporul l-a aşezat tot într-o tabără, care se întindea în partea de miazănoapte a cetăţii, aşa încât coada taberei ajungea spre partea de apus a cetăţii. Şi a venit Iosua în noaptea aceea în mijlocul văii. |
|
14. |
Şi când a văzut aceasta, regele din Ai s-a sculat îndată dis-de-dimineaţă, a ieşit înaintea lui Israel la luptă, el şi tot poporul lui, la un loc hotărât, în şes, şi nu ştia el că e o pândă asupra lui în spatele cetăţii. |
|
15. |
Iar Iosua, ca şi cum ar fi fost învins, a fugit cu tot poporul pe calea dinspre pustiu. |
|
16. |
Iar aceia au strigat tot poporul care era în cetate, ca să-i urmărească şi, urmărind ei pe fiii lui Israel, s-au depărtat de cetate. |
|
17. |
Şi n-a rămas în Ai şi în Betel nici unul care să nu fi ieşit după Israel. Şi urmărind ei pe Israel, şi-au lăsat cetatea lor deschisă. |
|
18. |
Atunci Domnul a zis către Iosua: "Întinde mâna ta cu suliţa asupra cetăţii Ai, căci o voi da în mâinile tale şi cei de la pândă vor ieşi numaidecât de la locul lor!" Şi şi-a întins Iosua mâna cu suliţa spre cetate. |
|
19. |
Şi atunci cei ce şedeau la pândă sculându-se numaidecât de la locul lor, când şi-a întins el mâna, au alergat în cetate, au luat-o şi i-au dat repede foc. |
|
20. |
Atunci, uitându-se locuitorii cetăţii Ai înapoi şi văzând fum ridicându-se din cetatea lor spre cer, nu mai aveau încotro fugi, căci poporul care fugea spre pustiu se întorsese împotriva celor ce-i urmăreau; |
|
21. |
Şi Iosua şi tot Israelul, văzând că cei ce şezuseră în ascunzătoare luaseră cetatea şi că din cetate se urca fum spre cer, s-au întors înapoi şi au început să ucidă pe locuitorii din Ai. |
|
22. |
Iar cei din cetate au ieşit în întâmpinarea lor, aşa că Aiţii se aflau în mijlocul taberei Israeliţilor, dintre în care unii veneau dintr-o parte, iar alţii din altă parte. |
|
23. |
Şi i-au ucis aşa, încât n-a scăpat cu viaţă nici unul din ei. Iar pe regele din Ai l-au prins viu şi l-au adus la de Iosua. |
|
24. |
După ce fiii lui Israel au ucis pe toţi bărbaţii din Ai, în câmpia dinspre pustiu şi dealurile unde aceştia îi urmăriseră, şi după ce aceştia au căzut toţi până la unul sub ascuţişul sabiei, Israeliţii s-au întors cu toţii asupra cetăţii Ai şi au lovit-o cu ascuţişul lui sabiei. |
|
25. |
Iar toţi locuitorii din Ai, bărbaţi şi femei, care au căzut în ziua aceea au fost douăsprezece mii. |
|
26. |
Şi Iosua nu şi-a lăsat în jos mâna sa, pe care o întinsese cu suliţa, până nu a dat pierzării pe toţi locuitorii din Ai. |
|
27. |
Numai vitele şi prada cetăţii le-au împărţit fiii lui Israel între dânşii, după cuvântul Domnului pe care-l spusese Domnul lui Iosua. |
|
28. |
Şi a ars Iosua cetatea Ai cu foc şi a făcut-o dărâmătură veşnică şi pustietate până în ziua de astăzi. |
|
29. |
Iar pe regele din Ai l-a spânzurat de un copac unde a stat până seara; iar după asfinţitul soarelui a poruncit Iosua de au coborât trupul lui din copac şi l-au aruncat la porţile cetăţii şi au ridicat deasupra lui o movilă de pietre, care este până în şi ziua de astăzi. |
|
30. |
Atunci Iosua a înălţat jertfelnic Domnului Dumnezeului lui Israel pe Muntele Ebal, |
|
31. |
Cum poruncise Moise, sluga Domnului, fiilor lui Israel, şi de care este scris în legea lui Moise; jertfelnicul era din pietre întregi, asupra cărora nimeni n-a ridicat unealtă de fier şi el au adus pe el ardere de tot Domnului şi au făcut jertfe de împăcare. |
|
32. |
Şi a scris Iosua acolo din nou pe pietre legea pe care Moise o scrisese înaintea fiilor lui Israel. |
|
33. |
Şi tot Israelul cu bătrânii lui, cu căpeteniile lui, cu judecătorii lui, toţi băştinaşii şi veneticii lui au stat de o parte şi de alta a chivotului în faţa preoţilor şi a leviţilor care duceau chivotul legământului Domnului, aşa că jumătate din ei se aflau pe muntele Garizim, iar cealaltă jumătate pe muntele Ebal, cum poruncise de mai înainte Moise, sluga Domnului, ca să se binecuvânteze poporul lui Israel. |
|
34. |
După aceasta a citit Iosua toate cuvintele legii: binecuvântările şi blestemul, cum era scris în legea lui Moise. |
|
35. |
Din toate câte poruncise Moise lui Iosua n-a fost nici un cuvânt pe care Iosua să nu-l fi citit în auzul obştii fiilor lui Israel, înaintea bărbaţilor, a femeilor, a copiilor şi a străinilor care mergeau împreună cu Israel. |