Cap. 2
13. Fiindcă nu cei ce aud
legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc
legea vor fi îndreptaţi.
23. Tu, care te lauzi cu
legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
25. Căci tăierea împrejur foloseşte, dacă păzeşti
legea; dacă însă eşti călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur.
Cap. 3
19. Dar ştim că cele câte zice
Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.
27. Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin
Legea faptelor? Nu, ci prin
Legea credinţei.
31. Desfiinţăm deci noi
Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim
Legea.
Cap. 4
14. Căci dacă moştenitorii sunt cei ce au
legea, atunci credinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat,
15. Căci
legea pricinuieşte mâine; dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege.
Cap. 7
1. Oare nu ştiţi, fraţilor - căci celor ce cunosc
Legea vorbesc - că
Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăieşte?
2. Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de
legea bărbatului.
7. Ce vom zice deci? Au doară
Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă
Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!
12. Deci,
Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună.
14. Căci ştim că
Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
16. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că
Legea este bună.
21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine,
legea că răul este legat de mine.
22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de
legea lui Dumnezeu;