Cap. 3
11. Iar acum că, prin
Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece "dreptul din credinţă va fi viu".
12.
Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
17. Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează
Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa.
18. Căci dacă moştenirea este din
Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă.
19. Deci ce este
Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de
lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
21. Este deci
Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat
Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din
Lege.
23. Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub
Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere.
24. Astfel că
Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
Cap. 4
4. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub
Lege,
5. Ca pe cei de sub
Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
21. Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub
Lege, nu auziţi
Legea?
Cap. 5
3. Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată
Legea.
4. Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin
Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;
14. Căci toată
Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
18. Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub
Lege.
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este
lege.
Cap. 6
2. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini
legea lui Hristos.
13. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc
Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru.