Cap. 1
59. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele
tatălui său.
62. Şi au făcut semn
tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
67. Şi Zaharia,
tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
Cap. 2
48. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată,
tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.
49. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale
Tatălui Meu trebuie să fiu?
Cap. 9
26. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a
Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
42. Şi, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat
tatălui lui.
59. Şi a zis către altul: urmează-Mi. Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe
tatăl meu.
Cap. 11
2. Şi le-a zis: Când vă rugaţi, ziceţi:
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
13. Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult
Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!
Cap. 12
30. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar
Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea;
32. Nu te teme, turmă mică, pentru că
Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.
53. Dezbinaţi vor fi:
tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva
tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.
Cap. 15
12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei
tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai
tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la
tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
20. Şi, sculându-se, a venit la
tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut
tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
22. Şi a zis
tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
27. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi
tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
28. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar
tatăl lui, ieşind, îl ruga.
29. Însă el, răspunzând, a zis
tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
31.
Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.