|
1. |
Și intrând iarăși în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este
în casă.
|
|
2. |
Și îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc, nici înaintea
ușii, și le grăia lor cuvântul.
|
|
3. |
Și au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inși.
|
|
4. |
Și neputând ei, din pricina mulțimii, să se apropie de El, au desfăcut
acoperișul casei unde era Iisus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul
în care zăcea slăbănogul.
|
|
5. |
Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate
îți sunt păcatele tale!
|
|
6. |
Și erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în inimile
lor:
|
|
7. |
Pentru ce vorbește Acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte
păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
|
|
8. |
Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că așa cugetau ei în sine,
le-a zis lor: De ce cugetați acestea în inimile voastre?
|
|
9. |
Ce este mai ușor a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele,
sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă?
|
|
10. |
Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe
pământ, a zis slăbănogului:
|
|
11. |
Zic ție: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta.
|
|
12. |
Și s-a sculat îndată și, luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor,
încât erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri
n-am văzut niciodată.
|
|
13. |
Și iarăși a ieșit la mare și toată mulțimea venea la El și îi învăța.
|
|
14. |
Și trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, șezând la vamă, și i-a
zis: Urmează-Mi! Iar el, sculându-se, I-a urmat.
|
|
15. |
Și când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau
la masă cu Iisus și cu ucenicii Lui. Că erau mulți și-I urmau.
|
|
16. |
Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameșii
și păcătoșii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea Învățătorul
vostru cu vameșii și păcătoșii?
|
|
17. |
Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor,
ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepți ci pe păcătoși la pocăință.
|
|
18. |
Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor posteau și au venit și I-au
zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii
Tăi nu postesc?
|
|
19. |
Și Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât
timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească.
|
|
20. |
Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei și atunci vor
posti în acele zile.
|
|
21. |
Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă,
iar de nu, peticul nou va trage din haina veche și se va face o ruptură
și mai rea.
|
|
22. |
Nimeni, iarăși, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu,
vinul nou sparge burdufurile și vinul se vară și burdufurile se strică;
încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.
|
|
23. |
Și pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui,
în drumul lor, au început să smulgă spice.
|
|
24. |
Și fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
|
|
25. |
Și Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-ați citit ce a făcut David,
când a avut nevoie și a flămânzit, el și cei ce erau cu el?
|
|
26. |
Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul,
și a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce
decât numai preoții, și a dat și celor ce erau cu el?
|
|
27. |
Și le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru
sâmbătă.
|
|
28. |
Astfel că Fiul Omului este domn și al sâmbetei.
|