|
1. |
Şi intrând, trecea prin Ierihon. |
|
2. |
Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. |
|
3. |
Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. |
|
4. |
Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. |
|
5. |
Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. |
|
6. |
Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. |
|
7. |
Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. |
|
8. |
Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. |
|
9. |
Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. |
|
10. |
Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. |
|
11. |
Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată. |
|
12. |
Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă. |
|
13. |
Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis către ele: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni! |
|
14. |
Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi. |
|
15. |
Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit. |
|
16. |
Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine. |
|
17. |
Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi. |
|
18. |
Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine. |
|
19. |
Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi. |
|
20. |
A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar, |
|
21. |
Că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce n-ai semănat. |
|
22. |
Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că sunt om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat; |
|
23. |
Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă. |
|
24. |
Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine. |
|
25. |
Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine. |
|
26. |
Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua. |
|
27. |
Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea. |
|
28. |
Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim. |
|
29. |
Iar când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici, |
|
30. |
Zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi, dezlegându-l, aduceţi-l. |
|
31. |
Şi dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el. |
|
32. |
Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus. |
|
33. |
Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegaţi mânzul? |
|
34. |
Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuinţă de el Domnul. |
|
35. |
Şi i-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el. |
|
36. |
Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe cale. |
|
37. |
Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse, |
|
38. |
Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus. |
|
39. |
Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. |
|
40. |
Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. |
|
41. |
Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: |
|
42. |
Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. |
|
43. |
Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. |
|
44. |
Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. |
|
45. |
Şi intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. |
|
46. |
Zicându-le: Scris este: "Şi va fi casa Mea casă de rugăciune"; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. |
|
47. |
Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă. |
|
48. |
Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L. |