1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Capitolul 20

1.	Atunci au ieşit fiii lui Israel şi s-a adunat toată obştea, ca un singur om, de la Dan până la Beerşeba, cu ţara Galaadului, înaintea Domnului la Miţpa.
2.	Căpeteniile întregului popor şi toate seminţiile lui Israel s-au înfăţişat înaintea Domnului, la adunarea poporului lui Dumnezeu, ca la patru sute de mii pedeştri, purtători de sabie.
3.	Şi au auzit fiii lui Veniamin că fiii lui Israel au venit la Miţpa. Atunci au zis fiii lui Israel: "Spuneţi cum s-a făcut nelegiuirea aceasta?"
4.	Iar levitul, bărbatul femeii celei ucise, a răspuns şi a zis: "Eu cu concubina mea am venit să rămânem în Ghibeea lui Veniamin.
5.	Şi s-au ridicat asupra mea locuitorii din Ghibeea şi au înconjurat pentru mine casa, noaptea; aveau de gând să mă ucidă şi au chinuit pe concubina mea, bătându-şi joc de ea, aşa încât ea a murit.
6.	Atunci eu am luat concubina mea, am tăiat-o şi am trimis-o în toate ţinuturile stăpânirii lui Israel, pentru că ei au făcut un lucru nelegiuit şi de ruşine în Israel.
7.	Iată acum voi, fiii lui Israel, cercetaţi cu toţii acest lucru şi hotărâţi aici".
8.	Şi s-a ridicat tot poporul, ca un singur om, şi a zis: "Nu ne vom duce nici unul la corturile noastre şi nimeni nu se va întoarce la casa sa,
9.	Ci iată ce vom face acum cu Ghibeea: Vom merge asupra ei după sorţi;
10.	Şi vom lua câte zece oameni la sută din toate seminţiile lui Israel, câte o sută la mie şi câte o mie la zece mii, ca să aducă merinde pentru poporul care se va duce asupra Ghibeii lui Veniamin, ca să o pedepsească pentru lucrul ruşinos pe care l-a făcut ea în Israel".
11.	Şi s-au adunat toţi Israeliţii asupra cetăţii într-un cuget, ca un singur om.
12.	Şi au trimis seminţiile lui Israel în toată seminţia lui Veniamin să se spună: "Ce lucru ruşinos s-a făcut la voi?
13.	Daţi pe acei oameni ticăloşi care sunt în Ghibeea, că avem să-i omorâm şi să stârpim răul din Israel!" Dar fiii lui Veniamin n-au voit să asculte glasul fraţilor lor, adică al fiilor lui Israel.
14.	Şi s-au adunat fiii lui Veniamin de prin cetăţi la Ghibeea, ca să meargă cu război asupra fiilor lui Israel.
15.	Şi s-au numărat în ziua aceea fiii lui Veniamin, care se adunaseră de prin cetăţi, douăzeci şi şase de mii de oameni purtători de sabie; afară de aceştia se mai numărau din locuitorii Ghibeii şapte sute de oameni aleşi.
16.	Din tot poporul acesta erau şapte sute de oameni aleşi, care erau stângaci, şi toţi aceştia nimereau drept la ţintă când aruncau pietre cu praştia în firul de păr.
17.	Israeliţii însă, afară de fiii lui Veniamin, numărau patru sute de mii de oameni purtători de sabie şi toţi aceştia erau destoinici la luptă.
18.	Şi s-au sculat şi s-au dus la casa Domnului şi au întrebat pe Dumnezeu şi au zis fiii lui Israel: "Cine din noi va pleca întâi la război cu fiii lui Veniamin?" Şi Domnul a zis: "Iuda va pleca întâi!"
19.	Apoi s-au sculat fiii lui Israel dimineaţa şi au tăbărât lângă Ghibeea.
20.	Şi au pornit fiii lui Israel la război împotriva lui Veniamin şi s-au pus fiii lui Israel în rânduială de război aproape de Ghibeea.
21.	Iar fiii lui Veniamin au ieşit din Ghibeea şi au pus în ziua aceea douăzeci şi două de mii de Israeliţi la pământ.
22.	Dar poporul israelit se îmbărbătă şi se puse din nou în rânduială de război în acelaşi loc unde stătuse în ziua întâi.
23.	Şi s-au dus fiii lui Israel şi au plâns înaintea Domnului până seara şi au întrebat pe Domnul: "Să mai mergem oare la luptă cu fiii lui Veniamin, fratele meu?" Şi Domnul a zis: "Mergeţi asupra lui!"
24.	Şi au înaintat fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a doua oară.
24.	Şi a ieşit Veniamin asupra lor din Ghibeea a doua zi şi au mai pus la pământ din fiii lui Israel încă optsprezece mii de oameni purtători de sabie.
26.	Atunci toţi fiii lui Israel şi tot poporul au plecat şi au venit la casa Domnului şi au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea Domnului.
27.	Şi au întrebat fiii lui Israel pe Domnul. Pe atunci chivotul legii Domnului se afla acolo,
28.	Şi Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, sta înaintea lui Dumnezeu, zicând: "Să mai ies eu oare la luptă cu fiii lui Veniamin, fratele meu, sau nu?" Iar Domnul a zis: "Duceţi-vă, că mâine Eu am să-l dau în mâinile tale!"
29.	Şi au pus fiii lui Israel oameni de pază împrejurul Ghibeii.
30.	Apoi s-au dus fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a treia zi şi s-au pus în rânduială de război înaintea Ghibeii, ca şi mai înainte.
31.	Iar fiii lui Veniamin au ieşit asupra poporului şi s-au depărtat de cetate, începând, ca şi mai înainte, a ucide din popor pe căile ce duceau una spre Betleem, iar alta spre Ghibeea, peste câmp; şi au ucis până la treizeci de inşi dintre Israeliţi.
32.	Atunci au zis fiii lui Veniamin: "Aceştia au să cadă înaintea noastră, ca şi înainte". Iar fiii lui Israel au zis: "Să fugim de ei şi să-i depărtăm de cetate pe cale". Şi au făcut aşa.
33.	Atunci toţi Israeliţii s-au sculat de la locurile lor şi au tăbărât la Baal-Tamar. Iar oamenii de pază ai lui Israel au alergat de la locul lor, din partea de apus a Ghibeii.
34.	Şi au sosit înaintea Ghibeii zece mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a început o luptă crâncenă; dar fiii lui Veniamin nu ştiau că-i ameninţă primejdia.
35.	Şi a lovit Domnul pe Veniamin înaintea Israeliţilor şi Israeliţii au răpus în ziua aceea din fiii lui Veniamin douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni purtători de sabie.
36.	Atunci au văzut fiii lui Veniamin că sunt înfrânţi; căci Israeliţii nu se retrăgeau din faţa fiilor lui Veniamin, decât pentru că se bizuiau pe oamenii pe care ei îi puseseră de pază împotriva Ghibeii.
37.	Cei puşi la pândă s-au aruncat repede asupra Ghibeii şi au intrat în ea şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul sabiei.
38.	Israeliţii însă se înţeleseseră cu oamenii de pază ca să le fie semn al năvălirii fumul ce se va ridica din cetate.
39.	Deci când Israeliţii s-au tras înapoi de la locul de luptă, Veniamin a început să lovească şi a rănit până la vreo treizeci de Israeliţi, şi ziceau: "Iarăşi au să cadă înaintea noastră, ca şi în luptele dinainte!"
40.	Atunci a început să se ridice din cetate un stâlp de fum. Şi uitându-se Veniamin înapoi, iată din toată cetatea se înălţa fum spre cer.
41.	În clipa aceasta Israeliţii se întoarseră, iar Veniamin s-a speriat, căci a văzut că-l ajunsese primejdia;
42.	Şi au fugit ei de Israeliţi pe calea ce ducea spre pustie; dar măcelul îi urmărea şi cei ce ieşeau din cetate erau ucişi pe loc.
43.	Şi au împresurat Israeliţii pe Veniamin şi l-au urmărit până la Menoha şi i-au măcelărit până în partea răsăriteană a Ghibeii.
44.	Atunci au căzut din fiii lui Veniamin optsprezece mii de inşi, toţi bărbaţi voinici.
45.	Iar câţi au rămas s-au abătut şi au fugit în pustiu spre stânca lui Rimon şi au mai ucis Israeliţii pe drum cinci mii de oameni; alergând după ei până la Ghideom au mai ucis din ei încă două mii de oameni.
46.	Iar toţi fiii lui Veniamin care au căzut în ziua aceea au fost douăzeci şi cinci de mii, purtători de sabie, şi toţi aceştia erau oameni voinici.
47.	Şi au fugit cei ce scăpaseră în pustiu, la stânca lui Rimon, ca la şase sute de oameni şi au rămas acolo în muntele cel stâncos al lui Rimon patru luni.
48.	Iar Israeliţii s-au întors la fiii lui Veniamin şi i-au lovit cu sabia în cetate: şi oameni şi vite şi tot ce au întâlnit în toate cetăţile şi toate cetăţile ce-au întâlnit în cale le-au ars cu foc.