|
1. |
Înțelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii și toate le întocmește preaplăcut. |
|
2. |
Mi-a fost dragă și am cercetat-o din tinerețile mele și am căutat să mi-o pețesc mireasă și am iubit mult frumusețea ei. |
|
3. |
Neamul ei cel bun și-l preamărește prin petrecerea laolaltă cu Dumnezeu, și Stăpânul a toate o are în mare iubire, |
|
4. |
Fiindcă ea duce pe oameni la știința lui Dumnezeu și ea alege lucrurile Lui. |
|
5. |
Și de este bogăția cîștig poftit în viață, ce este mai bogat decât înțelepciunea, care toate le lucrează? |
|
6. |
Dacă cumințenia stă în fruntea treburilor, cine este mai bun meșter decât înțelepciunea în toate câte sînt? |
|
7. |
Și de iubește cineva dreptatea, ostenelile înțelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învață înfrînarea și chibzuința, dreptatea și bărbăția, tot ce este mai de folos în viața oamenilor; |
|
8. |
Și de poftește cineva să aibă știință întinsă, înțelepciunea știe cele trecute și întrezărește cele viitoare, ea știe întorsăturile cuvintelor și dezlegările întrebărilor; ea cunoaște de mai înainte semnele și minunile și întâmplările vremurilor și ale sutelor de ani. |
|
9. |
Drept aceea am hotărît să mi-o prind tovarășă în viață, fiindcă știu că mă va sfătui cele bune și-mi va fi mîngîiere în griji și în necazuri. |
|
10. |
Și voi avea, prin ea, mărire în adunări; și deși sînt tînăr, voi avea cinste în fața celor bătrîni. |
|
11. |
Mă vor găsi pătrunzător la judecăți, și voi apărea uimitor în fața celor puternici. |
|
12. |
Cînd voi tăcea, vor aștepta să încep să vorbesc; cînd voi vorbi, vor fi toți cu luare aminte, și cînd voi rosti o lungă cuvîntare, vor pune toți mîna la gură. |
|
13. |
Prin înțelepciune voi avea nemurire și voi lăsa celor de după mine o pomenire veșnică. |
|
14. |
Voi cîrmui popoare, și seminții străine se vor supune stăpînirii mele. |
|
15. |
Tirani temuți, cînd vor auzi vorbindu-se de mine, se vor teme; mă voi arăta bun mulțimilor și viteaz în război. |
|
16. |
Și înapoindu-mă în casa mea, cu înțelepciune mă voi odihni, către petrecerea cu ea n-are amărăciune și viețuirea cu ea n-are durere, ci veselie și bucurie. |
|
17. |
Am chibzuit aceste gânduri în cugetul meu și le-am tot purtat în inima mea și am înțeles că nemurirea este rodul legăturii cu înțelepciunea. |
|
18. |
Și am mai înțeles că în prietenia cu ea sînt sfinte bucurii și în faptele mîinilor sale sînt bogății nesfîrșite și stînd în preajma ei ai cîștig de minte dreaptă și cîștig de slavă ai din vorba cu ea; drept aceea am umblat pretutindeni și m-am străduit fel și chip să am înțelepciune. |
|
19. |
Am fost copil bun şi am avut parte de un suflet fără răutate. |
|
20. |
Sau mai vîrtos, aşa bun cum eram, am venit într-un trup nespurcat. |
|
21. |
Ci cunoscînd că nu voi putea altfel să am înţelepciune de nu-mi va da Dumnezeu, cu toate că şi aceasta era înţelepciune, să ştiu de la cine vine darul, m-am rugat Domnului şi m-am smerit înaintea Lui şi am zis din toată inima mea: |