Cap. 15
1. Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-
Moabul a fost pustiit. Luat fără de veste noaptea, Chir-
Moabul a fost nimicit.
2. Poporul se urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă pe Nebo şi la Medeba,
Moabul se tânguieşte. Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate.
4. Heşbonul şi Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaţ se aude. Chiar şi războinicii
Moabului se vaită şi sufletul le este cuprins de groază.
5. Din adâncul inimii,
Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia. Coasta Luhitului toţi o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim scot strigăte de deznădejde,
8. Ţipetele au făcut înconjurul
Moabului, vaietele sale au ajuns până la Eglaim, jeluirea lui până la Beer-Elim, că apele Dimonului sunt pline de sânge!
9. Asupra Dimonului voi trimite iarăşi nenorociri; pentru cei ce au scăpat. din
Moab cât şi pentru cei rămaşi în ţară voi trimite lei.
Cap. 16
2. Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele
Moabului la vadurile Arnonului.
4. Adăposteşte la tine pe toţi robii
Moabului, să le fii acoperitor în faţa pustiitorului, până când năvala va fi trecut, prăpădul va lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace.
6. Am auzit de semeţia
Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de mândria, de trufia şi de graiurile lui deşarte".
7. Pentru aceasta,
Moabiţii se tânguiesc pentru
Moab, ton împreună se bocesc! Ei suspină pentru turtele de struguri de la Chir-Hareset, înmărmuriţi.
11. Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru
Moab ca o harfă şi inima mea pentru Chir-Hares.
12. Iată că
Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte, intră în templul său să se roage, dar nu dobândeşte nimic.
13. Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară pentru
Moab.
14. Iar acum Domnul a zis aşa: "Peste trei ani, socotiţi ca anii unui simbriaş, mărirea
Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va rămâne mică şi slabă, fără nici o putere".