|
1. |
Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. |
|
2. |
Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui. |
|
3. |
Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioşie; |
|
4. |
El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi aşezat legea pe pământ; căci învăţătura Lui toate ţinuturile o aşteaptă. |
|
5. |
Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi le-a întins, Care a întărit pământul şi cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor ce umblă pe întinsul lui: |
|
6. |
"Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi Te-am luat de mână şi Te-am ocrotit şi Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor; |
|
7. |
Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc intru întuneric. |
|
8. |
Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea şi nici chipurilor cioplite cinstirea Mea". |
|
9. |
Cele proorocite altădată s-au împlinit şi altele mai noi vă vestesc; înainte ca să ia fiinţă vi le dau de ştire. |
|
10. |
Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi în strune laudele Lui până la marginile pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele şi locuitorii lor! |
|
11. |
Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glas, şi satele în care are sălaş Chedar! Locuitorii din Sela să chiuie de veselie; şi din vârfurile munţilor să strige de bucurie! |
|
12. |
Să preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave. |
|
13. |
Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt de război. Împotriva vrăjmaşilor Lui El luptă ca un viteaz! |
|
14. |
Tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit tăcerea; acum, ca o femeie care naşte, voi suspina, voi striga şi voi răsufla! |
|
15. |
Munţii îi voi pustii, la fel şi dealurile, toată verdea]a lor o voi usca; pâraiele le voi preface în văi uscate şi bălţile fără apă le voi lăsa. |
|
16. |
Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci neştiute îi voi povăţui; întunericul îl voi preface înaintea lor în lumină şi povârnişurile în câmpii întinse. Acestea sunt făgăduinţele Mele pe care le voi împlini şi cu vederea nu le voi trece. |
|
17. |
Să dea înapoi şi să se ruşineze cei ce îşi pun nădejdea în idoli, cei ce zic chipurilor turnate: "Voi sunteţi dumnezeii noştri! |
|
18. |
Surzilor, auziţi; orbilor, priviţi, vedeţi! |
|
19. |
Cine este orb, fără numai sluga Mea? Cine este surd ca trimisul Meu? Cine este orb ca cel de un neam cu Mine şi surd ca Slujitorul Domnului? |
|
20. |
Tu multe ai văzut fără să te uiţi cu luare-aminte, urechile ti-au fost deschise, dar n-ai auzit. |
|
21. |
Binevoit-a Domnul întru dreptatea Lui ca legea Lui s-o facă mare şi măreaţă. |
|
22. |
Dar poporul Lui este jefuit şi pustiit; închişi toţi în peşteri şi ascunşi în temniţe. Prădaţi au fost şi nimeni nu i-a scăpat, jefuiţi şi nimeni n-a zis: "Daţi înapoi!" |
|
23. |
Cine dintre voi va pleca urechea la acestea, va fi cu luare-aminte şi va asculta la cele ce vor să fie? |
|
24. |
Cine a dat pe Iacov jafului şi pe Israel jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva Căruia noi am păcătuit, ale Cărui căi n-am voit să le urmăm şi a Cărui lege n-am ascultat-o? |
|
25. |
El a vărsat asupra lor iuţimea mâniei Lui şi furiile războiului. Văpaia i-a cuprins şi n-au priceput; arşi au fost şi n-au luat seama. |